S-au aglomerat orașele, ai spune că a crescut cu mult nivelul de trai. S-au înmulțit mașinile, mallurile sunt pline ochi, magazinele la fel. Și totuși unii spun că se apropie o nouă criză și că se repetă exact aceleași greșeli ca-n 2007 – 2008.
Când lucrurile încep să meargă un pic mai bine, unii au tendința de a uita ce promiteau când le era greu. Când ne vindecăm, uităm tot ce am promis când am fi dat orice pentru o clipă de sănătate. Nici nu ne mai ducem la medic pentru controale, ce nevoie mai avem?! Când trecem peste suferință, ne împăcăm cu fix aceiași oameni care au provocat-o, uitând că am promis să nu-i mai primim în viața noastră. Ca mai apoi să suferim din nou, tot din cauza lor.
Când recâștigăm ce am pierdut, ne bucurăm atât de tare încât uităm lecția prin care am trecut și promisiunile care de obicei încep cu „Niciodată n-am să mai….” Și atunci o mai primim din nou și din nou, până înțelegem mesajul sau lecția.
Același lucru se întâmplă și cu tiparele cărora dacă nu le înveți lecția, se tot repetă. Aceleași relații, aceleași probleme, aceiași oameni, același tip de relații, aceleași suferințe. Dacă apar teme recurente în viața ta, înseamnă doar că acum ceva vreme ți-ai promis ceva și ți-ai încălcat promisiunea. Ai uitat lecția pe care o aveai de învățat, iar acum trebuie să o repeți ca să poți trece clasa.
Ce e de făcut? Încearcă măcar o dată să nu mai învinovățești circumstanțele ci să îți asumi faptul că ai venit la „școală” cu lecția neînvățată. Învață lecția și apoi urmărește cu uimire ce se petrece în viața ta.
Mai ai o șansă. Învață repede cât încă nu s-a închis media.
Până data viitoare îți doresc să-ți asumi curajul unei vieți trăite autentic, cu bune și rele.
