Orice discuție în contradictoriu între partenerii unui cuplu este o formă de feedback și în funcție de cât de mult se cunoaște fiecare și încrederea reală dintre ei, discuția are un rezultat constructiv sau distructiv.
Atunci când unuia i se aduce la cunoștință un aspect al comportamentului pe care nu și-l cunoaște sau nu și-l recunoaște, reacția va fi întotdeauna de respingere urmată de agresivitate.
Atunci când în schimb i se oferă un feedback despre care este conștient, reacția va fi – da, știu! iar urmarea va fi o discuție echilibrată.
Feedbackul se poate primi în orice formă este livrat atunci când receptorul are o bază solidă de încredere în sine și un arsenal de tehnici (antrenate) de destructurare a mesajului primit.
Mai pe scurt, când ți se spune ce știi deja și ai acceptat despre tine, informația nu crează niciun impact ci este doar o apă de izvor de la care te alimentezi în continuare.
Când ți se spune ceea ce nu știi sau știi și n-ai acceptat în sinea ta, respingerea face ca în fața râului să existe un baraj.
Și știm cu toții ce rol are un baraj și cât efort necesită construcția și mentenanța lui.
Există tehnici de oferire și de primire a unui feedback care sunt foarte utile, daaaar la o etapă un pic mai avansată. Cred că primul pas este cel al căutarii propriei persoane. Da! Fiecare trebuie să se caute pe sine prin multitudinea de roluri care i-au fost atribuite din oficiu.
Cine ești?
Ce știi despre tine?
Ce cred tu că știu ceilalți despre tine?
Cine ți s-a spus că ești și cine ești tu de fapt?
Cine vrea lumea ca tu să fii?
De ce faci ceea ce faci?
Ce-ți place și ce-ți displace la tine? La ceilalți?
Îți doresc să-ți asumi curajul unei relații trăite autentic.
Cu drag,
Laura
Povestesc despre relații și cum să creezi spațiu iubirii pe care ți-o dorești.
