Există relații care te inspiră și relații care te privează.
Alea care te inspiră le cauți de obicei în perioada în care ești în contact cu vulnerabilitatea ta, când o apreciezi, o protejezi și când nu ești dispus să lași oamenii să o calce în picioare. E ca o mână la poker all in, din aia bazată pe ce ai. Din jocul ăsta poți ieși rapid când vezi că ceilalți ori joacă la caterincă, ori nu e masa la care vrei să fii. Îți știi valoarea și te bazezi pe ea.
Relațiile care te privează le cauți în perioada în care îți respingi darurile, autenticitatea, în care nu ți le apreciezi și cauți fix oamenii care să ți le calce în picioare. Relațiile astea sunt un mod de a te pedepsi și din ele ieși cel mai greu.
De ce?
Pentru că sunt ca un joc la păcănele cu recompensa intermitentă. Acum câștigi și ești în extaz, apoi pierzi și ești aruncat în infern. De fapt mai mult pierzi decât câștigi, dar fiind faptul că tu n-ai încredere în darurile tale, îți alegi un joc în care implicarea ta e minimă ( apeși aleator niște butoane) și așa pui câștigul pe mâna sorții, a celor care au conceput jocul, numai a ta nu. Însă pierderile ți le vei atribui întotdeauna deoarece atunci când nu-ți apreciezi valoarea, cea mai la îndemână tehnică rămâne deprecierea.
Ieșind din metafora cu păcănelele, vei alege un iubit/ o iubită careia îi vei atribui momentele rare în care te va aprecia și ție multele momente în care el sau ea te va călca în picioare.
Însă se știe bine că recompensa intermitentă este cea mai greu de eliminat din jocul adicțiilor. Greu dacă ne uităm la rezultat. Nu la fel de greu dacă ne uităm la cauză – lipsa aprecierii de sine.
Sunt tehnici prin care se scot la suprafață darurile personale și tehnici prin care se învață aprecierea, dar cea mai utilă este să cauți pe cineva care să te învețe iubirea asta de sine.
Pentru că orice mi-ar zice mie cineva, eu cred că iubirea se învață!
Suprinzător este faptul că unii dintre omenii aceștia care te pot învăța iubirea de sine sunt de multe ori în proximitate: prieteni buni, colegi apropiați, frați, terapeuți etc. Nu trebuie neapărat să fie un iubit/ o iubită.
Iubirea nu are formă. Ea este.
Fugi și caut-o!
Îți doresc să-ți asumi curajul unei relații trăite autentic.
Cu drag,
Laura
