Zilele trecute am avut nevoie să apelez la un specialist într-un anumit domeniu. Mi-a fost recomandat să o contactez online și ca un nevoiaș ascultător, am contactat-o.
Boots de Facebook pe pagină, totul profi, zic hai că e bine. Îmi răspunde și îmi zice că are locuri disponibile abia în August. Zic, nene, până-n August îmi rezolv singură și trec și de primul nivel de începători dacă mă apuc să studiez singură.
Apoi mai vine cu o altă variantă: “sau îmi rup din timpul meu cu familia și copilul meu și te iau în urgență începând cu 3 Iunie, cu mențiunea că trebuie să plătești o taxă de urgență.”
Băi, sincer, am zis că nu văd bine. Deci ai opțiunea ca business de “urgență” cu taxă inclusă și în loc să o lași așa și să-ți asumi responsabilitatea pentru acea taxă și implicațiile sale, pasezi motanul la client.
Eu zău dacă-i pot înțelege pe acești specialiști lipsiți de empatie și de înțelegere sau de experiențe similare.
Și mi-am adus aminte de un training de time management la care am participat. Trainerul un tip la costum, cu multe cursuri și experiența de livrare cursuri la activ, skilluri de comunicare și negociere brici, dar prea puțină experiență reală sau adecvată audienței din zilele respective. Omul era chiar bun în meseria sa. Pe mine m-au ajutat metodele predate atunci, însă În sală se aflau și colege de la depozit care se ocupau de logistică și erau dedicate 100% găsirii de soluții pentru problemele lor. Îmi amintesc că au adus în discuție o situație aproape imposibil, dacă nu chiar imposibil de rezolvat fără daune colaterale. N-aveai cum efectiv nici ca timp și nici resurse. Gen, așteaptă 10 tiruri la încărcare cu întârzieri deja mari, pică sistemul și se distrug produsele ( fabulez de dragul exercițiuliu însă nu e departe de ce spuneau ele atunci). Țin minte că primul gând a fost: “FUCK!” Al 2 lea a fost – “și cum ați făcut față?”
Ei, trainerul, de la înălțimea costumului său nepurtat prin depozit vreodată, a început să le turuie metodele din carte. Fetele notau, se gândeau și demontau de ce nu ar fi avut cum să aplice acea metodă.
El nu și nu! Că se aplică și că ele n-au făcut ce trebuia.
Nu le era de ajuns că intraseră deja în starea aia de stres, le mai și punea pe umeri o stare de inadecvare și rușinare. Într-un final au abandonat lupta cu el și metodele bune, de altfel. Eu le puteam aplica la birou, dar era cu totul altă situație.
De aceea eu consider că cel care este într-adevăr specialist, ar trebui să se rezume la aria sa de expertiză reală, nu cea care este în trend. Consider că specialiștii au nevoie de cicatricile lor ca să se poată îngriji de ale altora. Nu merge din cărți. Se simte distanța și lipsa înțelegerii cu adevărat a problemei. Exact ca în cazul meu și al colegei, parcă se fură din energia care ar fi putut fi folosită în direcția rezolvării.
Nu-mi vorbi despre efectele izolării asupra cuplului când tu ți-ai petrecut “izolarea” singur, fără a fi într-o relație. Nu ai cum să fi simțit stresul acumulat și teama care rula în subconștient (colectiv) și cât de ușor puteau degenera discuțiile. Iartă-mă, dar foile cărților suportă multe, numai nu și gustul realității. Dacă n-ai fost acolo, fără să realizezi, deoarece n-ai trăit experiența, îți va lipsi înțelegerea (empatia) care de cele mai multe ori e pansament pe rană.
Altfel vei face business rece dintr-o misiune în care ar trebui să pui suflet în loc de cifre, răpind timpul prețios al sufletelor nevoiașe.
Relația de colaborare dintre un om cu o cerere (nevoie) și altul cu o ofertă (a se citit specialist), trebuie întotdeauna să fie de pe același nivel, de egalitate. Oamenii care te fac să te simți prost în interacțiunea cu ei, care se poziționează superior, aceia sunt specialiștii “din hărtii” sau cei cu un ego mult prea flambat.
Dacă vrei o vindecare blândă, înconjurată de acceptare și iubire, prin care să înveți să te iubești sincer, fugi de ei cât te țin picioarele. Chiar dacă-s the best. Dacă vrei în schimb să te chinui și să repeți tiparele de shaming și asuprire, caută-i.
În ambele variante vei învăța multe, poate chiar vei vindeca, deși mă îndoiesc ptr varianta a2a. Acum depinde de ce nevoi rostite și nerostite ai.
La fel și în alegerea partenerului. Dacă nu te simți în largul tău de la început, dacă simți că trebuie să demonstrezi sau să fii altfel, poate ai în fața ta un ego mai flambat sau cine știe?! Poate e doar un om cu care nu te potrivești.
Cu cât deschizi mai repede ochii, cu atât de mult îți cresc șansele de a cunoaște într-adevăr pe cineva compatibil ție.
Numai nu bate la uși închise. Acesta-i sfatul pe care mi l-aș fi dat cu ani în urmă și pe care acum încerc să-l urmez cu sfințenie.
Educația relațională este o alegere!
