Am avut zilele trecute o discuție despre relațiile de cuplu care mi-a reamintit cât de mult bâjbâim în relațiile noastre de iubire. Cât de puține informații deținem despre psihologia umană, despre noi și despre dorințele, limitele sau rănile noastre, dar cu toate astea insistăm să ne ținem capul în nisip. Insistăm că nu avem probleme, că abuzurile sunt justificabile sau că minciuna menține pasiunea în cuplu.
Insistăm în nebunia noastră și insistăm să rămânem în relațiile acelea prin care facem tot posibilul să ne călcăm în picioare și ultima fărâmă de încredere și respect față de propria persoană. Ne găsim scuze căutând în jur acele relații defectuoase sau uitându-ne la știrile de la ora 5, doar ca să ne găsim o explicație bolnavă că cel puțin relația noastră este mai “bună” decât cele pe care le găsim în jurul nostru. Și dacă cineva ne arată o relație sănătoasă cu doi oameni sinceri care muncesc în fiecare zi la iubirea lor, ne spunem că este doar de fațadă și că se prefac, nu?
Poate ar fi timpul să ne reamintim că:
1. O relație (fie ea și platonică) este MUNCĂ
Exact ca oricare alt job sau business. Este obligatoriu să-ți asumi responsabilitatea și faptul că va trebui să lucrezi în fiecare zi a vieții tale. Muncă? Ce ai pățit, Laura?! Cum să fie asta o muncă? Eu abia dacă mai fac față la birou, ce? Să „lucrez” și acasă? Te anunț că da. Nu doar că devine cea mai importantă relație a vieții tale curente, dar iubirea este hrana cu care te alimentezi în fiecare zi. Și nu vorbesc de iubirea familiei în care te-ai născut ci de iubirea familiei pe care ți-o creezi. Dacă hrana cu care te alimentezi este de proastă calitate eu sper că nu te aștepți să te țină multă vreme. Relația este o construcție și fiecare etapă are planul ei, necesarul ei de muncă și investiție.
2. Nu în fișa postului iubitului tău este misiunea de a te face pe tine fericită, ci în a ta și așa va rămâne pentru totdeauna.
Este responsabilitatea ta și doar a ta să te ocupi de propria fericire, în niciun caz a lui. El o poate încununa, dar nu o poate crea. La fel și pentru el. Repet, doar tu ești responsabilă de bunăstarea ta, nu el. Și nu începe să folosești motive ca să te ascunzi de asumarea responsabilității astea citând din cărți despre teoria atașamentului și alte teorii. Ele te ajută să înțelegi, nu să manipulezi.
3. O relație înseamnă onestitate și respect
Altfel o putem numi combinație sau oricum altfel, numai nu relație. Dacă în relația voastră nu există respect, atunci să ne fie clar, nu există o relație. Și cel mai important este să înceapă de la sinceritate. Sunt oamenii care-și doresc o relație monogamă, alții care își doresc mai multe relații, alții care nu-și doresc deloc și asta este în regulă, atâta timp cât începe cu, cărțile pe față. Timpul este cel mai prețios dar pe care-l avem, de ce să stăm pe timpul altora.
4. Este necesar ca ambii parteneri să-și dorească să fie în relație
Știu că pare banal și penibil, dar un om de care simți că tragi, e clar un om care nu-și dorește să stea în acea relație indiferent de ce ai face tu.
5. Ranchiuna dăunează grav relației și iar partenerul nu îți este dușman ca să te răzbuni pe el
Sănătos este să ne înfuriem și apoi să ne rezolvăm nemulțumirea. Să discutăm atunci sau imediat cum ne-am ventilat furia, ne certăm sincer și serios ( nu țipăm, nu insultăm, nu lovim că altfel revenim la punctul 2), vorbim doar despre aici și acum și nu scoatem toți scheleții din dulap ( adică nu dezgropăm trecutul). Dacă nu-ți vine ușor să-ți spui punctul de vedere sau să-l susții, atunci știi unde ai de lucrat. Dacă ai ales să lași scheleții în dulap, asumă-ți asta. Din pacate, ținute sub preș, emoțiile nu mor. Ele tac. Dar vor continua să te mănânce prin interior.
6. Partenerul tău are nevoie de aprecierile tale
Nu te culca pe o ureche și nu-l lua de bun. Apreciază-l și arată-i asta de fiecare dată. Iubirea lui este ca o floare. Fă-l să știe cât de mult îl apreciezi. Dacă n-o faci atunci întreabă-te de ce mai rămâi acolo? Fii recunoscătoare pentru fiecare gest pe care-l face pentru tine, ar putea pur și simplu să n-o facă.
7. Comportă-te ca la începutul relației și nu va exista niciodată un sfârșit
Mai știi cum erați la începutul relației? Oare de ce nu mai sunteți și acum la fel? Acele gesturi mici vă întrețin iubirea. Da, știu e greu! Biroul, cheltuielile, timpul etc… Știi tu, ca să fugi în brațele lui când intră pe ușă seara îți va lua fix 5 secunde. Așa că nu știu pe cine vrei să păcălești că nu există timp. Dacă ești sinceră cu tine ai putea spune că poate nu există interes și atenție sau poate că n-ai habar că în cuplu poți avea micile obiceiuri care să vă țină acolo sudați. Și nu, nu există loc de scuze!
8. Sunteți 2 indivizi care au ales să formeze un cuplu.
Fiecare are propria sa minte, propriile sale opiniile, plăceri, obiceiuri, planuri, visuri, hobbyuri. Nu schimbați asta în speranța că vă veți face partenerul fericit. Pe lângă faptul că-ți vei pierde identitatea renuntând la ceea ce te definește, vei fi renunțat implicit și la ceea ce l-a făcut să se îndrăgostească de tine.
9. Grijă mare la modul în care vă alintați.
Personal consider că cele mai dăunătoare alinturi sunt mami și tati. Nu vreau nici să îmi închipui cum este să te pregătești de un act sexual și când te mistuie pasiunea să auzi pe un glas excitat „mami”! Aici recomand terapia individuală fără dar și poate. Ți-ai luat un iubit, un bărbat care să te trateze ca o femeie, nu ți-ai luat un tată… cum nici el sper că nu și-a luat o mamă, deși alintul vostru vă cam contrazice.
10. Este necesar să fugiți de roluri ca de foc
Cele mai atrăgătoare și cele mai la îndemână roluri sunt cele de victimă și agresor. Și Doamne, cât de atrăgătoare sunt! Îți recomand să citești Eric Berne – Analiză tranzacțională și Jocurile pe care le joacă adulții. Freud spunea că noi nu ne întâlnim întămplator… Noi întâlnim doar acele persoane pe care deja le cunoaștem în subconștientul nostru. Este responsabilitatea ta să vezi ce rol joci în viața ta și ce roluri atragi ca urmare a cunoscutului din subconștientul tău. Nu ți se pare curios că ai același tipar de relație?
11. Este important să creșteți împreună, nu separat
Și aici intră acea compatibilitate care ar trebui să-ți aducă lângă tine un iubit cu care împărtășești pasiuni, scopuri sau visuri. Mergeți pe drum ținându-vă de mână și dacă este cazul, așteptați-vă, dar nu prea mult. Poate sunteți pe niveluri diferite și câteodată este mai înțelept să lași omul acolo unde este, nu să-i forțezi mișcarea.
12. Dacă aveți copii împreună, adu-ți aminte că partenerul a fost primul în viața ta.
Păstrează-i locul și tu ca femeie nu-l transforma în tatăl copiilor tăi, ci păstrează-i rolul de bărbat, iar tu nu te transforma în mama copilului tău anulându-ți feminitatea. Rămâi femeia de care s-a îndrăgostit.
13. Ultimul dar cel mai important, faceți cât mai mult sex/ dragoste (acum fiecare cu povestea ei).
Singura recomandare este să fie de calitate și fără nicio restricție la cantitate :).
Și ca regulă de aur, nu spera că relația îți va vindeca ca prin minune acele răni pe care eviți să le vindeci singură. Îți vei vindeca (poate) doar pe acelea pe care dorești și le deschizi spre vindecare. Doar vezi că mai întâi ți le va deschide ca să ți le dezinfecteze și că apoi se va turna spirt iar dacă vei avea puterea să treci mai departe, te vei vindeca. Dar hei, îți va crea și altele noi. Atâta vreme cât în cuplu ești într-un mediu de siguranță, nu uita că totul se poate vindeca.
Să faceți iubire!
Până data viitoare îți doresc să-ți asumi curajul unei vieți trăite autentic, cu bune și rele.
Cu drag,
Laura
