Pentru că zilele trecute am trecut printr-o situație stresantă și nu am știut cum să-i fac față la cald, dar evaluând-o ulterior știu ce am de făcut data viitoare, simt să las asta pentru voi aici. Nu cu Andrei, ci cu sora mea.
Cel mai des în sesiunile de consiliere în problemele relaționale apare tema discuțiilor în contradictoriu, în special cum reușim sau nu reușim să fim acolo atunci când noi sau partenerul/partenera trece printr-o perioadă stresantă.
În situația mea specific, interacțiunile cu sora mea mă duc într-o regresie în copilărie și mi-e destul de greu să-mi păstrez neutralitatea așa cum m-am educat să o fac în cuplu, deci, mi-e greu la cald să îmi reglez emoțiile iar sora mea e un spirit coleric și e dificil de intrat în mijlocul discuției. Mai e și leu 
Deci, din culisele unui consilier în probleme relaționale care dă des cu capul de tocul ușii și nu se sfiește să o recunoască, vin cu ceea ce e important de făcut (dacă partenerul e în distres) și de primit (dacă tu ești în distres).
Voi lua varianta 1, ce e important de făcut când celălalt este într-o situație stresantă (ajustează tu ptr cealaltă variantă:
1. Autoreglează-ți întâi emoțiile tale.
Atunci când o persoană dragă suferă, de cele mai multe ori suferi și tu. E normal să fie așa, emoțiile sunt contagioase. Imaginează-ți că intri într-o cameră în care toți țipă sau râd și vei vedea imediat cum vei împrumuta din starea lor, e normal. Așa și aici.
Dar ca să poți oferi suport celuilalt nu e nevoie să-i amplifici emoțiile (iar asta se petrece de obicei când începem să oferim soluții sau să judecăm indirect), ci să îi oferim o reglare, o calmare. Adică e nevoie ca pe tine să nu te “sperie” emoțiile celuilalt și implicit să vrei să fugi de ele în soluții.
Cum faci asta? Inspiră profund 5 sec, expiră prelung 10 sec. De ce așa? În expirația lungă corpul se relaxează, are asociat expiratul ăsta cu “gata, ne putem relaxa” și automat scade ritmul cardiac și agitația din corp. Iese din zona de “luptă”.
2. Atinge-l/ atinge-o sau oferă-i o îmbrățișare.
Sistemul nervos se reglează fenomenal prin atingere (acum depinde și de tiparul de atașament, dar chiar și un evitant va primi atingerea). Fii tu “camera caldă” în care lumea e relaxată și primitoare, astfel încât celălalt să simtă calmul și să-l împrumute.
3. Pur și simplu oferă spațiu să se descarce. Rămâi neutru și adu-ți aminte că nu e nevoie să rezolvi nimic. Nu ți s-a cerut nimic în faza asta decât să fii prezent în stres, în durere, atât.
4. Acum poți întreba “Cum te pot ajuta?”
Dacă nevoia e de a rezolva ceea ce a adus, atunci îți va cere părerea. Dacă spune că “nimic”, înseamnă că doar vrea să “se plângă”. Vrea să se descarce, vrea să fie validat.
5. Asta este cel mai important pas: VALIDEAZĂ!
Validează! Validează! Cu cât mai autentic, cu atât mai bine. Pune-te efectiv în “papucii săi” și înțelege cum se simte.
La început e greu să faci asta ptr că apare judecata. Exersează! Cu timpul îți va ieși!
“ observ cât de greu îți este!
Îmi pare rău că treci prin asta!
Simt în fiecare celulă din corp cât de greu îți e! E normal să fie așa! Și eu aș fi reacționat la fel!
Mi-aș dori să-ți pot lua durerea asta cu mâna, dar nu pot. Vreau să știi că sunt aici cu tine și vom trece împreună prin asta!
E greu, da!
E nedrept!
Etc.
6. Evită spirala “rușinii”. Din diverse cauze (ori ești parte “din problemă”, ori ai o concepție eronată despre celălalt “nu știe să-și rezolve problemele singur”, “mereu se plânge”, “e panicat” etc), de multe ori nu putem fi acolo pentru celălalt așa cum are nevoie atunci. Însă, te rog, evită plonjarea în spirala rușinii. Cum o identifici? Apar scuzele, defensiva, explicațiile multiple, deflecția și disocierea (shut down) sau orice comportament (nedorit) care îndepărtează de la emoțiile care au fost aduse în discuție și aruncă partenerul într-un loc de izolare în care se simte din nou singur și ABANDONAT.
Cum poți evita spirala? Recunoaște-o și evită să te lași atras acolo. Se întâmplă des să fim absorbiți de spirală fără să vrem, conștientizează asta după și exprimă-ți regretul pentru ceea ce n-ai știut să faci atunci. Repară după. Contează!
7. Nu rezolva nimic. Există un timp și spațiu și pentru asta, dar el nu e acum. Mulți dintre noi se simt atrași de acest tipar de “rezolvator” (inclusiv eu) și automat intră în această zonă de confort a lor. Nu, chiar dacă așa pare, nu, nu e timpul și nici momentul de rezolvat nimic. E timpul doar de a fi acolo, atât.
Dacă nu poți face asta, vezi ce anume te împiedică să o faci. Te atrage spirala? Nu te poți autoregla? Nu poți rămâne în neutralitate? Te atrage “rezolvatorul” în mreje? Ce anume? Răspunsul la asta este punctul din care e nevoie să-ți lucrezi propria ta poveste.
Ce înseamnă “a rămâne în neutralitate”?
Înseamnă că “tu nu contezi”, este momentul celuilalt. Credințele tale despre ce ar trebui făcut, cum ai proceda tu, ce ai fi făcut diferit, trebuie lăsate deoparte. TOATE! Egoul tău trebuie pus în dulap. Celălalt contează acum. Adică FII IUBIRE!
Asta este tehnică din terapie.
Ți-am oferit unul dintre secretele terapeuților.
Exersează-le și spune-mi apoi ce observi diferit.
Învață să fii acolo! Celălalt are nevoie de tine așa.
Cu iubire și bucurie
Laura
Un share dacă susții educația relațională în România
