O clientă se reapucă de pictură după 5 ani de pauză, după ce și-a asumat curajul de a lucra împreună cu frica de moarte.
Metafora pe care a folosit-o a fost că simte că și-a golit șifonierul și că în locul gol a redescoperit ascunsă cutia cu acuarele.
Mi se pare fascinant cât de multe reușește frica neînțeleasă sau neacceptată plenar, să suprime. Frica de moarte reduce la minim funcționarea conștientă a creierului și a unor comenzi către corp, deoarece are loc o reorganizare a resurselor care sunt direcționate doar în scop de supraviețuire.
Atunci când lupta internă este pentru supraviețuire, devine aproape imposibil accesul la resursele pe care o dată le aveam la îndemână.
Ce este fascinant pentru mine de când am început să lucrez cu propria mea frică sau când am învățat să o invit conștient în viața mea și s-o ascult, a fost că mi-a deblocat enorm de multe resurse și mi-a adus un echilibru despre care nu știam că există. Și am funcționat ani de zile pe pilot automat. Am înțeles cu adevărat ce înseamnă homeostazia.
Pentru mine n-a fost pasiunea pentru pictura cea care s-a deblocat, ci a fost dorința și capacitatea de a stabili un contactul real cu ceilalți. Pentru că l-am stabilit mai întâi cu mine.
Draga mea, știu cum se simte să ajungi „acasă” și îți mulțumesc că mi-ai întins mâna ca să te însoțesc pe drumul acesta.
Sunt onorată pentru fiecare dans la care particip împreună cu cei care mă aleg parteneră de „dans”. Spun dans deoarece pașii sunt înainte, înapoi, lateral și bătaie pe loc. Toate fac parte dintr-un întreg.
Desenul din stânga jos e al fetiței ei, au desenat împreună 🙂 iar desenul clientei a fost realizat într-o oră.
Până data viitoare îți doresc să-ți asumi curajul unei vieți trăite autentic, cu bune și rele.
Cu drag,
Laura
p.s. am primit permisiunea de a împărtăși bucată din dansul nostru
