Știai că există frica de plăcere și oameni care o experimentează constant?
Ea sună cam așa „Aș fi fericit dacă aș face asta, dar … ”
Frica de plăcere își are rădăcinile în copilăria timpurie, în perioada în care copilul nu are capacitatea de a supraviețui singur.
Frica de plăcere apare când adulții spun copiilor și de multe ori chiar îi agresează fizic : Nu mai râde așa tare! Râzi ca prostu’/ proasta! Nu mai sări pe canapea!/ Nu mai alerga de colo, colo! Lasă prosteala/ maimuțăreala asta! Dă-te jos din copac/ de pe bară ( pentru cei care au prins barele de covoare ) și lista poate continua la nesfârșit. Ea apare atunci când fericirea e retezată puțin câte puțin în copil deoarece adultul nu poate tolera pe cineva care manifestă fix acele trăiri pe care și le-a refulat la rându-i.
Din frica de a nu supăra și apoi de a fi abandonat, copilul pune cu ușurință semnul egal între fericire și suferință iar mai târziu, când ajunge el însuși un adult, uită de semnul =
De semnul = se leagă și o stimă de sine scăzută.
Prin urmare, dacă partenerul tău are încă ancorat = între fericire și suferință, există posibilitatea ca toate complimentele pe care i le faci, să întâmpine rezistențe, respingere și replici de genul „Fac eu bine X dar dacă aș face mai bine Y… ” Ce este important să știi este că de multe ori chiar nu știe cum să răspundă altfel, iar aici ne vin în ajutor soluții din terapiile cognitiv comportamentale: învățarea unui comportament nou de ambele părți care vine după conștientizarea faptului că majoritatea/ toate complimentele sunt respinse.
Când tu îi faci un compliment și el/ ea îl respinge/ îi rezistă, tu să înveți rolul de observator îi care doar să-i spui că observi rezistențele despre care vorbeați, iar el/ ea să învețe ( mecanic la început) să spună Mulțumesc! și atât.
Inevitabil replica sa va fi că este o replică forțată și că n-o simte. Bineînțeles! Cum să vină natural ceva ce faci pentru prima oară?
Îți doresc să-ți asumi curajul unei relații trăite autentic.
Cu drag,
Laura
