Doar ce ne-am întors dintr-o drumeție de pe vârful Negoiu de unde am venit cu o sumedenie de experiențe. conștientizări și vreau să-ți vorbesc despre cea mai importantă dintre ele: În viață e ca pe munte.
Pe munte ca să ajungi la obiectivul tău este necesar să parcurgi o serie de urcări și coborâri, intercalate. Urci ca mai apoi să cobori și cobori ca să urci, exact ca în viață. Pentru fiecare drumeție este necesar să te pregătești fizic și psihic în prealabil. Trebuie să-ți faci bine temele legate de trasee, durată, obiectiv, echipamentul necesar, starea vremii ca mai apoi să-ți asumi faptul că se poate întâmpla orice și să fii pregătit de orice situație potențială. Să fii pregătit să abandonezi traseul dacă situația o cere și viața îți este în pericol.
Așa și viața!
Iar în viață cât și pe munte, când ești în urcare n-ai habar că se apropie o coborâre iar atunci când ești deja în coborâre, uiți că urmează în curând o altă urcare. Jos, sus, jos, sus, sus, sus, jos, jos, sus/jos. Întotdeauna după o urcare ( chiar și mai lungă) va urma negreșit o coborâre.
Pe ce parte a pantei ești în viața ta acum? Te pregătești de o urcare sau o coborâre? Cucerești un vârf, ești deja în drumeție sau încă n-ai pornit?
Până data viitoare îți urez să-ți asumi curajul unei vieți trăite din plin.
p.s. Mi-ar fi plăcut să spun că metafora îmi aparține, dar din păcate nu-mi aparține. Îi aparține lui Andrei.
