Doar ce m-am întors dintr-un scurt concediu pe care l-am petrecut într-un sat izolat din România, unde am dormit în șura cu fân.
Da, da, ai citit bine, în șura cu fân 🙂 Pe scurt, am ales să fac asta deoarece chiar dacă o parte din mine tânjește după comfort și termopane, cealaltă parte parcă se reîntoarce acasă atunci când trăiesc astfel de experiențe. Cu siguranță voi mai povesti despre asta.
Simt că am avut 4 zile în care parcă am recapitulat și mai ales am învățat lecții atât de prețioase de la oamenii pe care i-am întâlnit, dar mai ales de la natură.
Ce iau în primul rând cu mine în suflet și aș vrea să-ți las și ție, e că atunci când dai piept cu greutățile vieții și ești nevoit să treci prin ele, cred că există două opțiuni mari și late: să te revolți și să te îmbufnezi sau să începi să-ți dezvolți simțul umorului, făcând haz de necaz.
Și n-o zic eu ci mi-a arătat-o o femeie care trăiește de-o viață izolată împreună cu familia, într-un sat răsfirat din munții Apuseni. O femeie ce-a crescut 7 copii, a îngrijit vaci, viței, porci, a spălat rufe noaptea la râu și a mai întreținut și o ogradă între timp.
O femeie căreia atunci când i-am zis cu jenă că mi-e lene câteodată să spăl cele 3-5 farfurii rămase după masă, s-a uitat amuzată la mine și mi-a răspuns: „Păi, sparge-le maică! Nu-i bai! Ce atâta bătaie de cap! Apăi nu mai ai ce să mai speli!” apoi a izbucnit într-un râs din tot sufletul ei de s-a zguduit cuptorul în care ne cocea placintele cu brânză și mărar și lângă care-mi povestea viața ei desprinsă parcă din altă lume.
Te salut cu paie prin păr și gust de adevăr 🙂
Până data viitoare îți doresc să-și asumi responsabilitatea unei vieți trăite din plin.
p.s. Și ție ți-e lene să speli vasele? Sparge-le, maică! Așa scapi de-o grijă! :)))
