În momentele în care simți emoțiile prin fiecare celulă a corpului tău, rar spre deloc vei găsi cuvinte să exprimi ceea ce simți. E greu de pus cuvinte care să descrie cum se simte iubirea de exemplu. Eu pot spune doar DA, atât.
Iar când vei avea cuvinte să descrii ceea ce simți, înseamnă că de fapt nu simți ci gândești la ce simți. Atunci când vei avea tendința să etichetezi emoțiile, le vei separa între ele și te vei separa de ele. Ceea ce nu este rău dacă vrei să experimentezi detașarea, dar dacă vrei să le experimentezi pur și simplu, încearcă să nu-ți mai lași mintea să intervină.
Altfel face ce știe cel mai bine să facă – să dețină controlul și să te rupă de prezent.
Atunci când rămâi prezent la ceea ce simți, dispar chiar și gradele de comparație – mai mult decât, mai frumos, mai bla bla.
Ajungi să înțelegi că toate emoțiile sunt la fel și izvorăsc din același loc. Ele trec prin tine și nu sunt tu. Le onorezi și le lași să fie.
Are vreo importanță pentru „sufletul tău” că sentimentul de iubire de ex. se numește convențional așa sau se simte într-un fel, sau el vrea doar să-l experimenteze și să se înfășoare de toate trăirile acelea?
Răspunsul îl știm cu toții în adâncul nostru … mintea în schimb va încerca să găsească explicații la orice.
Ce să-i faci, dacă doar așa poate controla?
Îmi doresc pentru tine să-ți asumi curajul de a fi tu!
Cu drag,
Laura
