Nu-ți poți schimba niciodată partenerul în omul în care visezi tu să fie, decât dacă te trezești din visare și vezi dacă poți iubi omul care este de fapt.
Iar dacă descoperi că nu-l poți iubi pentru ceea ce este, dă-ți voie să pleci ca să puteți amândoi găsi iubirea pe care o meritați.
E prea scurtă viața ca s-o irosiți răpindu-vă bucuria iubirii.
p.s. Ce poți schimba cu adevărat ești chiar tu, iar prin schimbarea aceasta nu vei mai simți nevoia să joci rolurile pe care inconștient le jucai înainte. Nejucându-ți rolurile schimbi decorul relațional cu totul. Partenerul tău nu va mai avea cum să se raporteze la un rol inexistent și va fi împins de la spate ori să se retragă, ori să evolueze. Decizia însă îi aparține în totalitate.
De exemplu dacă tu erai în rolul de mamă și îl dădăceai de fiecare dată când avea vreo problemă sau îi apărai, iar acum îi spui că ai încredere că are resursele să facă față și să-și învețe lecțiile, partenerul în loc să vină să pună capul în poala ta, va pleca în lume ori s-o cucerească și să-ți aducă trofeele pe care le-a cucerit … ori să-și caute o nouă mamă. Dar înainte să se întâmple asta trebuie că tu să-ți dorești să devii o femeia independentă și să-ți asumi rolul de adult care ești, iar asta necesită un pic mai multă atenție pentru interiorul gândurilor și trăirilor tale.
Schimbarea ta va schimba atât personajele ( prin evoluție sau prin înlocuire) cât și decorul relației voastre. Atunci când tu vei deveni conștientă de puterea ta feminină, îi vei oferi loc și lui să fie bărbatul menit să fie.
Până data viitoare îți doresc să-ți asumi curajul unei relații trăite autentic, cu bune și rele.
Cu drag,
Laura
