Cu siguranță știi fortărețe ce au fost distruse, poduri și turnuri dărmându-se. Ai observat însă că ele s-au deteriorat în timp, puțin câte puțin și nu pe loc? Că a fost necesară doar o mică fisura în zid sau mai mult de o singură bombă (în cazul în care au fost detonate).
Ele n-au căzut de la o singură furtună sau un cutremur, ci de la furtuni și cutremure repetate ce au lovit fix în acele mici fisuri din zidurile de rezistență. Iar dacă fundația n-a fost corect pusă de la început, cu siguranță fortăreața a picat din prima.
Două povești
Erau două povești ce mi-au plăcut mult, una cu un cuplu longeviv care se iubeau mult însă care ajunsese să se certe din orice nimic și cealaltă poveste era cu o persoană singură ce-și dorea enorm însă nu reușea să consolideze o relație de cuplu. În ambele povești protagoniștii realizeseră că au nevoie de mai mult decât sfaturile prietenilor. Ce mi-a atras atenția a fost că spuneau că e mai ușor să cauți și să gasești un frizer sau un mecanic auto bun decât e să gasești un terapeut sau un coach, deoarece pentru cei dintâi nu există nicio problemă să întrebi în stânga și în dreapta după referințe.
A cere însă recomandări pentru terapeut sau coach este destul de complicat deoarece oamenii vor fi înclinați să interpreteze întrebarea ca un semn de probleme psihice sau probleme în cuplu – decât să o interpreteze ca o putere personală, curaj și cel mai probabil ca longevitatea cuplului.
Și protagoniștii poveștilor ca și noi de altfel, moșteniseră glumele legate de psihoterapie/ terapii/ coaching pe care ni le repetăm sau le folosim în cuplu ca scuze, din păcate, ori de câte ori apar unele mici neînțelegeri: cum că terapia/ coachingul este exclusiv rezervată celor nebuni sau cu prea mult timp și bani, sau că toți terapeuții sunt chiar ei nebuni, oamenii care au probleme ar trebui să discute cu prietenii lor sau să le țină în ei, la terapeut se duc cei din alte țări, noi n-avem nevoie aici în România.
Lor le părea nebunie să petreci 50 – 60 de minute (să și plătești pentru asta) ca să discuți „mărunțișuri ” din relația de cuplu sau din „banalele” reacții zilnice. Cum îi enerva când cineva intra în fața lor la rând la magazin, când parterenul de cuplu se supăra că nu cumpărase ceapa de la magazin sau hârtie igienică, când nu reușeau să se apropie de un partener de cuplu pentru că se îmbraca într-un anumit fel sau că-și punea șosetele când se încalța cu sandalele, când țipau la copil că nu și-a facut tema pentru a doua zi sau când s-au certat cu partenerul că a pus prea multă sare în mâncare.
Le-a trebuit mult curaj să înceapă colaborarea cu un terapeut/coach pe care l-au găsit din search pe Google, însă au înțeles că din afară tot ceea ce ei credeau că sunt doar mărunțișuri care nu merita atenția lor erau de fapt micile fisuri din zidul relației prin care, dacă erau lăsate deoparte, neexaminate, puteau degenera în catastrofele pentru care, din nefericire, societatea este mult mai pregatită să acorde atenție: violență domestică, divorțuri, partajuri, suicid etc.
Totul începe ușor, cu o mică dezamăgire, o gulmă neadecvată și o umilire. Doar de atât e nevoie ca să se producă o fisură care v-a duce la dărâmarea fortăreaței.
Au învățat că deveniseră experți în auto-apărare și protejare psihică, deoarece se antrenaseră pentru asta toată viața lor, însă că în iubire și în cuplu este necesar să ai încredere și să te simți în siguranță. Ca să-l poți întâlni cu adevărat pe celalalt este nevoie de îndeajuns curaj încât să-ți dai voie să fii vulnerabil. Secretul a fost nu să înceapă o nouă viață ci poate să o reconsidere pe cea veche privind-o cu prin ochii vulnerabilității și a necunoscutului.
Au mai descoperit că cel mai facil lucru le este oamenilor să reacționeze impulsiv deoarece implică foarte puțin efort mental, al doilea cel mai simplu pas este să răspundă, însă cel mai greu le este să inițieze. Iar psihoterapia/ coachingul le-a reînviat geniul și liderul interior, cel care are inițiativă.
Problema de a apela la un specialist nu a fost că nu știau ce să facă. Reala problemă era că nu voiau să-și schimbe modul de gândire.
Că adevărul despre soluționarea problemelor a fost că nu există scurtătura. Nu există un spațiu gri dintre. Ori faci, ori nu faci. Deci, până să ajungă la terapie pentru ei decizia evidentă a fost să continue să gândescă ca până atunci și doar să exectue. Chiar și așa le-a fost bine o perioadă. Până la urmă a fost mai bine să facă ceva decât să nu facă nimic.
Însă ce a fost de făcut atunci când informațiile pe care le aveau și metodele care funcționau până atunci nu și-au mai avut aplicabilitatea în realitatea lor curentă?
Au înțeles că decât să se piardă pe ei sau să-și piardă iubirea, mai bine își schimbă gândirea.
După ce protagoniștii poveștii au încheiat colaborarea cu terapeutul/ antrenorul, cu toții au concluzionat că terapia și coachingul sunt, în anumite feluri, cele mai minunate invenții ale secolului.
Dar stai să clarific titlul! Nu mă refer la geniu ca la cea mai înaltă treaptă de înzestrare spirituală a omului ci la o trupă de geniu, geniștii, adică cei care execută lucrările de fortificații și dezamorsează bombele.
Trupele de „geniu” care aduc la lumină geniul din oameni, fortifică individul, fortifică cuplul, relațiile și dezamorsează bombele latente.
Din teoria militară: „Folosirea înțeleaptă a capabilităţilor de geniu în acţiunile de prevenire, limitare şi înlăturare a efectelor dezastrelor este de cele mai multe ori determinantă pentru evitarea pierderilor de vieţi omeneşti sau pagubelor materiale.”
O altă definiție mai tehnică a procesului, nu cred c-aș fi găsit :))
Să aveți iubire!
