Însă fragilitatea lor vine din siguranță. Ei sunt cei mai simplii oameni, dar tu ii vei eticheta ca fiind slabi.
Pe ei îi vei subestima primii pentru că-i vei mai numi și „fraieri”.
Oamenii siguri pe ei, puternici, își permit să fie blânzi, deoarece știu că nimeni nu le poate face rău, mai mult decât își pot face singuri. Își cunosc puterea și limitele însă tu nici pe ale tale nu ți le cunoști, dar te dai cunoscător al altora.
Un om puternic și-a cucerit mintea și și-a educat corpul în ani și ani de practică fizică și psihică. S-a supus și s-a expus singur sau viața l-a expus, la cele mai grele condiții pentru că a înțeles de mult că doar înfruntându-ți temerile le poți subjuga.
Ei sunt stoicii lui Seneca.
Iar în timpul ăsta când ei riscau și făceau compromisuri, tu te fereai de provocări crezând că dacă citești despre asta îți vei căpăta încrederea în tine. Te-ai prins că nu-i deloc așa?
Uită-te la ei și înțelege că-ți învingi demonii doar confruntându-i, nu citind despre cele mai bune metode de abordare ale demonilor…
Stoicii vor fi cei care vor vorbi ultimii, nu din timiditate ci pentru că vor vrea să asculte și să-și analizeze terenul. Tu cel mai probabil îl vei eticheta ca fiind introvertiți…
Tot ei sunt cei care nu se vor lăuda, iar tu îl vei eticheta ca fiindu-ți inferiori. Nu-i bai că vei pierde din nou.
Oamenii puternici își permit să fie vulnerabili pentru că știu că oricând pot scoate sabia la tine să lupte cu sânge rece, însă aleg să n-o facă. Cel mai puternic ( nu mă refer la putere fizică) va fi și cel care-și va asuma responsabilitatea consecințelor alegerilor sale.
Urmărește un pic filmele de acțiune/ cu lupte și vei observa întotdeauna că cel mai nesigur pe el va fi cel care se va agita cel mai tare. Se va bate cu pumnii în piept și va încerca să-și bată joc de celalalt. El va sări primul la ceartă, bătaie. În timp ce omul puternic va vorbi puțin, rar, va încerca să evite orice agresiune, să plece, să se facă nevăzut deoarece își cunoaște bine puterea distrugătoare. Tocmai de aceea încearcă să n-o aplice.
Poate într-o zi vei înțelege cu adevărat că vulnerabilitatea asumată este doar o condiție a puterii. Până când nu-ți vei înfânge demonii care te înspăimântă, ne vei putea niciodată să te împrietenești cu umbra ta. Te va „fugări” toată viața iar tu vei rămâne doar un pământean înfricoșat de el însuși.
Atât
Până data viitoare îți doresc să-ți asumi curajul unei vieți trăite autentic, cu bune și rele.
Cu drag,
Laura
P.S Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să dai like și share ca să ajungă la cât mai mulți prieteni
