Problemele fac parte din joc.
Pentru binele tău încearcă să te acomodezi cu ideea asta. Și când zic asta mă refer la orice domeniu, fie că este el personal, profesional, social etc.
Știi ce este interesant? Copiii știu asta deja, adulții se pare că au uitat.
Majoritatea grijilor sau cauza multor sentimente de vinovăție se află ascunse sub umbrela așteptărilor eronate pe care adulții le au față de o situație anume.
Eu nu am văzut până acum vreun copil care să aibă așteptarea să nu existe probleme în jocul pe care-l joacă, ci (unii) chiar se bucură atunci când apar deoarece știu că așa este făcut jocul și că doar depășindu-le pot înainta la urmatorul nivel. Ei se asteaptă să întâmpine tot felul de probleme pe care sa le rezolve. Cu cât capătă mai multă experiență, cu atât învață cum să rezolve problemele în timp mai scurt. Câștigă cel care știe cum să evite sau să rezolve cel mai bine și mai repede problemele apărute
Adulții nu! Adulții sunt fix invers. Așteptările lor sunt ca totul să meargă strună din prima, însă la cel mai mic obstacol s-a terminat toată petrecerea.
Iubirea cea plină de așteptări
Dar să luăm un exemplu concret- o persoană își dorește enorm de mult să-și găsească un partener sau o parteneră de cuplu. Începe să aducă asta în realitatea ei și își închipuie cum arată relația aia perfectă de a văzut-o la televizor sau prin poveștile scurte ale prietenilor ( e normal să nu-și spele lumea rufele în public ci să prezinte doar partea roz, nu? ). Dar continuăm cu visarea și cum își imaginează că laptele curge împreună cu mierea prin casa lor și cum sunt amândoi îndragostiți nebunește, cum sexul este pe metereze, concediile la fel (acum fiecare cu poveștile sale). Și așa ușor, ușor începe să devină arzătoare dorința.
De dragul articolului, haideți să ne imaginăm că-l gasește. La început se petrece ceea ce Bruce Lipton numește efectul de lună de miere, mai pe romanește, datorită faptului că oamenii sunt în perioada de agățare în mrejele iubirii, sunt super, mega, extra atenți la nevoile celuilalt și automat vor să le satisfacă. Chiar îți recomand cartea lui Bruce – Efectul de lună de miere. Totul este roz, ooo, fix ca în visurile ei. Simte cum l-a apucat deja pe Dumnezeu de picior. Toate bune și frumoase până în punctul în care s-a încheiat procesul de seducție, prada e acaparată, se capătă sentimentul de siguranță și acum poate fiecare să-și vadă de treaba lor, știind ca partenerul este al lor. Și deodata pică valul de pe ochii îndrăgostiților și dau piept cu realitatea, realitate pe care nu și-au închipuit-o înainte. Ce? Este absolut normal ca partenerul să nu poarte șosete și prin urmare să nu fie nevoie să le pună pe unde îi vine sau normal ca în casă să nu existe gunoi de dus, vase de spalat, haine de călcat. Astea nu erau în poveștile alea de intro. Nu apăreau în filmul acela. Acum că poartă șosete – problem, Roger! Roger! Ceva nou pe radar… Deloc nou! Sunt doar lucruri de bun simț…
Așteptările erau ca totul să meargă brici. Nu era loc de probleme acolo, stricau fanteziile. Și uite așa apar frustrările, jignirile, învinovățirile etc.
Sau în business. Orice antreprenor care-și deschide un business nou este îndrumat să-și planifice eșecul mai înainte de a-și planifica succesul.
Care mamă crezi că va fi mai stresată? Cea care își imaginează că materinitatea este cel mai provocator proces prin care poți trece vreodată sau cea care crede că viitorul ei copil va fi cel mai special dintre toți și că ea va dormi ca înainte ( în primii 2 ani cel puțin) ? Sau că al ei va fi cel mai cuminte și cel mai ascultător copil? Întreb și eu …
Fă-ți temele
Pregătește-te și caută să afli ce te așteaptă ca să poți combate unele dintre problemele apărute pe drum. Poate nu te vei întâlni cu situațiile respective, dar dacă o vei face? Dacă nu o vei face vei începe să arunci vina în stânga și-n dreapta, vei fugi de responsabilitate, vei ajunge să te judeci atât de rău încât vei avea nevoie de multă consiliere ca să-ți revii. Sau poate vei întâlni unele total neprevăzute, de acord! Însă având radarul activ, vei știi că sunt doar etape de rezolvat și vei acționa în consecință.
Știi? De fiecare dată când văd oameni nemulțumiți și anxioși verific mai întâi ce așteptări aveau cu privire la situația în care sunt. Si? De fiecare dată răspunsul este că nu se așteptau ca asta să se întâmple. De ce? Păi pentru că și-au închipuit că dacă se gândesc la rău, îl atrag.
A te gândi la etapele unui proces, al unei situații, la ce poate merge bine sau rău se numește simplu și concis – PLANIFICARE, nu superstiție.
Încearcă doar să pleci într-un concediu și să nu-ți planifici nimic, nici măcar ora la care pleci, hainele sau bugetul. Și să presupunem că ai primi în dar un bilet de avion dus și pe el scrie…supriză! Rusia. Ce te faci? Dacă ai fi fost măcar un pic „superstițioasă”… ți-ai fi salvat fundul de la vremea „caldă” din Rusia și ai fi avut poate și bani să te întorci…
Problemele sunt doar parte din joc, nu sunt din afara lui. Te pregătești pentru ele sau crezi în superstiții?
Până data viitoare îți doresc să-ți asumi curajul unei vieți trăite autentic, cu bune și rele.
