Este atât de greu dar și provocator atunci când dai piept cu părți nerezolvate din propria poveste…
Unii oameni trec dintr-o situație stresantă în alta, parcă se expun de bună voie. Ceea ce produce stresul nu este evenimentul exterior ci refuzului celorlalți de a le urma direcția. Mai pe românește spus, devin anxioși atunci când pierd controlul. Și controlul acesta se întinde ca o pânză de paianjen în toate aspectele posibile. Controlul asupra mediului, asupra comportamentului celorlalți, asupra lor. Și de multe ori când sunt nesiguri, inconștient fac orice ca să suprime reacțiile celor din jur și să se țină în control sau în siguranță.
Încercarea de menținere a controlului se manifestă atunci când cineva „îmbărbăteză”, ajută neîntrebat, este drăguț, aplanează conflictele, evită, preia conducerea. De multe ori se păcălesc spuându-și că-i ajută pe ceilalți… 
))) Ce se întâmplă de fapt este că nu reușesc să stea cu propriile emoții, nu reușesc să-și echilibreze interiorul. Iar atunci când nu reușesc să regleze termostatul emoțional, ajung să se exprime exact cum o făceau când erau copii – furie, victimizare sau jocat teatru. Termostatul emoțional sau capacitatea de auto-reglare este abilitatea fiecărei persoane de a-și tolera stările și trăirile iar asta se poate întâmpla când sistemul nu este aglomerat de povești trecute.
Pentru ca termostatul acela să funcționeze echilibrat, este necesar să înțeleagă cauza primordială și să elibereze stresul care-l supra solicită.
Un om care nu poate să se auto-regleze și care reacționează DISPROPORȚIONAT la situația curentă, este un om ce trăiește în prezent o traumă din trecut și care se focusează pe supraviețuire, atât. Orice eveniment minor poate deschide cutia Pandorei
Degeaba învață rețetele altora, până nu va intra în contact cu adevărata cauză, va încerca să supraviețuiască controlând totul în jurul său.
Știi ce-i curios?! Că termostatul acesta este parte din emisfera dreaptă și trunchiul cerebral iar tehnicile învățe se adrează emisferei stângi )) de aia în momentele de mare miză și cele care aprind butoanele unor răni deschise, majoritatea reiau comportamentele „copilărești”.
Atât de sublim a suprins acest aspect Kevin Sloan in pictura – Burden of formality
Până data viitoare îți doresc să-ți asumi curajul unei vieți trăite autentic, cu bune și rele.
Cu drag,
Laura
