Educație Relațională

Creierul este setat să caute cunoscutul, nu fericirea!

Cele 2 modele a le lui Steven și ale Elizabethei ( le găsești explicate mai jos) m-au ajutat să-mi depășesc multe temeri, printre care și aceasta de a scrie zilnic pe blog. „Vocile” mele sunt pe bancheta din spate și stau acolo încă de când am plecat la drum (m-am apucat de scris). Sincer, pare că deja au adormit, însă știu și sunt pregătită ca la primul hop să se trezească și e foarte posibil să-și încalce promisiunea. Nu-i bai, vom face un nou popas și vom avea o nouă discuție. Eu am volanul în mână și pedalele sub picioare.

Cu toții le avem și nu mă refer aici la schizofrenie, ci cele normale pe care unele manuale le numesc – „sabotorul interior”. Nu, nu te gândi că este un atribut al unor oameni aleși și speciali, ci cu toții avem aceste piedici care apar de fiecare dată când încercăm să ieșim din vechile tipare. Și este perfect normal să fie așa, deoarece asta înseamnă că vor să te țină în siguranță. Ele cândva ți-au fost mecanism de apărare, te rog nu încerca să scapi de ele.

E ca și cum ai încerca să scapi de pusul mâinilor în față atunci când cazi pe jos. E pierdere de vreme să faci asta, dacă atunci când ai căzut prima, a doua și a treia oară, mâinile alea puse în față te-au ajutat să nu te rănești. Este absolut normal ca atunci când nu ai învățat să cazi altfel, de exemplu să faci o cădere prin rostogolire, la următoare căzătură să pui din nou mâinile în față. Este absolut normal! Este doar un mecanism de auto-conservare ( și copiii mici fac asta fără a-i fi învățat nimeni) care te protejează.

Așa și „vocile” încearcă să te „apere” de situații pe care ele le evaluează ca periculoase. A încerca să scapi de ele e ca și cum ai rămâne cu pantalonii în vine în mijlocul pieței. Ce-ți recomand în schimb să faci este să le inviți la masa tratativelor. Poartă un mesaj în spate și atâta vreme cât tu te vei dezice de ele, se vor simți neascultate și vor încerca să preia controlul. Ca orice lucru pe care încerci să-l ascunzi, și ele vor crește până când te vor depăși.

Orice om care face artă, orice om care creează ceva, care încearcă ceva nou, orice om care se teme, are și va avea întotdeauna unele voci care vor încerca să-l oprească deoarece orice început duce către necunoscut. Instinctele de supreviețuire știu că necunoscutul este pericol, pentru creier necunoscutul este obositor deoarece nu are conexiunile neuronale care să poată rezolva noile probleme, atunci ce te face să crezi că te vor lăsa să încerci ceva nou, chiar dacă acel ceva nou poate însemna salvarea ta?

Creierul este setat să caute cunoscutul, nu fericirea! Chiar dacă acel cunoscut înseamnă un abuz fizic, un stres enorm, o relație disfuncțională. Iar vocile asta vor, să te țină în cunoscut. Atât timp cât le vei asculta, vei fi cu frâna trasă, vei stagna și nu vei evolua.

Ca să calci accelerația, tot ce trebuie să faci este să te împrietenești cu ele. Să vezi ce mesaj aduc ele pentru tine, să le asculți, să le mulțumești și apoi să le dai de lucru.

Dar haide să luăm un exemplu

Să presupunem că te pregătești să faci ceva nou pentru tine, ceva ce n-ai mai făcut până acum sau care ai făcut și ai eșuat deja și că vocile îți spun că „tu mereu dai greș”. Buuun. În mod normal ai începe să te încordezi, poate să le asculți și să-ți spui, așa este, sau să te înfurii că mereu se întâmplă să te gândești așa. De aici este posibil chiar să te oprești să mai faci ceea ce doreai să faci. În mod normal lucrurile merg pe o spirală descendentă. Îți pare cunoscut până aici? Dacă nu, completează tu cu modul în care acționează pentru tine sabotorul ăsta intern, astfel încât să fie cât mai apropiat de adevăr.

Acum îți propun o altă abordare pe care am învățat-o de la Steven Pressfield.

Avem același scenariu.

De data asta așteaptă-te ca fără nicio excepție să apară sabotorul intern cu un anumit mesaj, deci pregătește-ți timp să stați la o bere ca doi prieteni buni. Gata! Te pregătești să faci și apare sabotorul cu vocea – tu mereu dai greș. Ce faci în momentul acesta? Îi mulțumești! Bun, mulțumesc că ai apărut cu mesajul acesta. Și continui dialogul: ce te face să spui sau să crezi asta. Și ca în orice dialog, aștepți răspunsul. Să presupunem că-ți va zice ( aici completează cu răspunsul pe care-l primești) „ai uitat când ai vrut să faci aia și ai dat greș?” Poate ai uitat, poate nu, fii sincer! Nu, n-am uitat. Și ce te mai face să crezi că voi da greș? Și așa discuția va continua până când vocea își va fi spus of-ul.

Când vei avea toate detaliile problemei care îl face pe sabotor să te oprească, analizează situația și vezi cât adevăr are în momentul actual. Cu siguranță a avut dreptate mai de mult, însă evaluează dacă are și acum. Dacă n-are dreptate și tu ai decis să faci asta îi spui din nou că-i mulțumești și îi comunici decizia ta. Îți mulțumesc că mi-ai spus toate astea, înțeleg de ce ți-e frică și care sunt motivele din spate, ai avut dreptate atunci, acum în schimb aleg să fac asta și vreau ca tu să stai lângă mine și să taci din gură. Și îi dai de lucru punându-i reguli: Nu ai voie să vorbești sau dacă vorbești te voi da încet, nu te voi mai băga în seamă orice mi-ai spune. Eu te-am ascultat, este momentul să mă asculți și tu și să ai încredere în mine că nici eu nu vreau să-mi fac rău.

Elizabeth Gilbert are o altă metodă, ea spune că atunci când se pregătește să facă un lucru de care îi este frică, își imaginează că plecă într-o călătorie și pe lângă ea care este șofer, mai are 4 locuri goale în mașină. Înainte de a se urca în mașină își invită „vocile” să-și spună pledoaria. După ce au încheiat, alege să pună pe locul din fața dreapta, ceea ce are ea nevoie, de ex curajul sau determinarea apoi invită pe bancheta din spate, toate vocile care încearcă s-o oprească și le pune reguli: voi veți merge cu noi în excursie, clar, însă n-aveți voie să suflați o vorbă, eu și cu determinarea vom vorbi tot timpul. N-aveți voie să umblați la niciun buton din mașină, să lăsați geamurile în jos sau să reglați volumul la radio, doar eu și cu determinarea vom face asta. Ne-am înțeles?! Până nu obține acordul vocilor, nu pleacă la drum.

Genial!!

Pune-te la volanul mașinii tale, asumă-ți rolul de lider și dă-i bătaie! Drum bun să ai!

Până data viitoare îți doresc să-ți asumi curajul unei vieți trăite autentic, cu bune și rele.

Dacă întâmpini blocaje pe care simți că nu le poți depăși, dacă începi să aplici puțin câte puțin modelele de mai sus sau dacă nu-ți sunt foarte clari pașii, îmi poți scrie un mesaj și îți voi oferi cu drag mai multe detalii sau te voi îndruma pe mai departe.