Există o vorbă care spune că nouă oamenilor ne place să complicăm lucrurile.
La început am zice că nu e chiar așa, ci chiar din contră, noi vrem să facem lucrurile să fie cât mai clare. Și deși nu vrem să complicăm, câteodată chiar n-avem habar că procedăm aș, e prea adânc înrădăcinat ca să putem vedea și prin urmare mergem după val, dar valul de cele mai multe ori complică.
Am realizat asta uitându-mă la mine în nenumărate ocazii în care credeam că intenția mea este de a descurca ițele, când de fapt feedbackul venea spre mine invers. Le complicam. Așa se întâmplă și atunci când ne simțim că ne dorim un partener de cuplu. Complicăm. Cum? Prin faptul că nu ne clarificăm nouă înșine ce anume dorim să primim și să avem lângă noi. Lăsăm lucrurile la voia sorții și în plus avem o oarecare doză de ignoranță crezând că ceilalți trebuie să ne citească dimensiunea intențiilor noastre abstracte. De cele mai multe ori în spatele ignoranței stă la pândă gândul acesta – Ce? Dacă am spus că îmi doresc un iubit, prietenii nu înțeleg că eu îmi doresc de fapt un bărbat care să aibă x ani, înălțimea y, să îi placă olăritul, să fie bucătar profesionist, să facă sport, să nu fie căsătorit sau dacă este divorțat să existe claritate asupra trecutului lui, să își dorească să petreacă timp de calitate cu iubita sa, să… să … Ce? Nu e clar că îmi doresc toate astea când zic IUBIT? 🙂 Aaa, nu!
Și în plus complicăm al naibii de mult. Îmi amintesc că acum un an de zile am participat la un retreat de yoga în care am practicat și tăcerea deliberată. A fost o experiență extrem, extrem de interesantă. Am învățat practici indiene care m-au adus mai aproape de corpul meu, dar ce mi-a atras și mai mult atenția și a rămas cu mine, a fost că instructorul repeta la fiecare oră: Nu mai complicați atât de mult lucrurile! Nu mai complicați atât de mult lucrurile!
Îți spun cert că nu prea reușisem să înțeleg la ce anume se referea și cum vedea el că noi complicam lucrurile, până nu a ajuns la ritualul de clătire a nasului cu apă salină. Instructorul a spus atunci clar, ferm și la obiect:
-„Puneți X linguri de sare în Y cantitate de apă la temperatura camerei. De care sare? Grunjoasă, de 2 lei de la Mega Image. GRUNJOASĂ DE 2 LEI DE LA MEGA IMAGE”
Cât de clară poate fi această instrucțiune?! Extrem de clară, corect?
Not!
Aflându-mă în proximitatea lui parcă îl aud și acum cum a șoptit așa mai mult așa ptr sine: „Stai să-i vezi un pic cum complică lucrurile”. Nu cred că au trecut 10 secunde și deja s-au auzit voci în sală:
Dar de ce să nu folosim roz de Himalaya?
Dar știu eu o sare nu știu de care fără nu știu ce.
Oare lingura mea de acasă este îndeajuns de adâncă?
Dar câte grade să aibă apa?
Efectiv nu mi-a venit a crede. Wow! La asta se referea?
Pfuai! De câte ori n-am făcut și eu asta? Și brusc m-am văzut în nenumăratele ocazii în care am adus prea multă complexitate în proces.Era o amărâtă de sare grunjoasă de la Mega și o cantitate specifică de apă la temperatura camerei.
Dar poate sarea de la Mega nu are un impact atât de mare pe cât îl are alegerea unui partener, corect?
De multe ori când lucrez cu o clientă care-și dorește o relație de cuplu fericită și prin urmare este în căutarea unui partener, o rog să-mi spună ce anume caută, cum îl caută sau ce așteptă de la partener.
În genere răspunsurile sună cam așa:
„Îmi doresc pe cineva cu care să mă înțeleg”
„Îmi doresc o prezență masculină”
„Îmi doresc un iubit tandru”
„Îmi doresc armonie în cuplu”
„Îmi doresc iubire etc.”
Mă bucur mult că există dorința, însă știi ce lipsește de aici? Claritatea.
Cum abordez eu asta în lucru individual? Păi ca să aduc o notă amuzantă dar totodată să rămână tipărită bine în minte, de cele mai multe ori completez:
„Păi uite, m-ai găsit pe mine. Cât de bine ne înțelegem, nu?”
„Datorită faptului că geamul cabinetului dă într-un părculeț de copii, îi spun să ne uităm pe geam și să alegem un băiețel de acolo, că tot prezență masculină e.”
„Tandru adică din acela pasional care mai scapă și câte una peste ochi?”
„Armonia în cuplu sună ca faza aia de pe Youtube – extorsiunea unui degajament. Ce poveste aduce armonia cu ea?”
„Iubire? Ia-ți un animal de casă să vezi câtă iubire primești.”
Prima reacție sunt ochii mari, după urmează zâmbetul ăla încert care are în spate: Oare ce vrea femeia asta de la mine?
Apoi când explic ce înseamnă claritatea și unde duce lipsa ei ( la lipsa partenerului sau alegerea unuia care nu corespunde cu valorile noastre) brusc intervine relaxarea. Abia apoi putem lucra cu adevărat.
Mai de mult așteptarea mea era ca cineva care susținea că-și dorește o relație împlinită și un partener lângă, să aibă deja claritatea necesară. Dar dacă era clar, ar fi fost și materializat, așa-i? Da, știu că sună flu flu, dar chiar așa este. Cu cât există mai multă claritate, cu atât există mai multă predictibilitate în atingerea obiectivului, oricare ar fi el. Cum să lași la voia întâmplării o intenție atât de importantă? Poate cea mai importantă.
Dacă ai limitele personale bine definite, dacă îți sunt clare valorile tale de căpătâi, dacă ajungi să faci pace și să fii în echilibru cu vulnerabilitatea ta, dacă îți asumi faptul că-ți dorești o relație și o cauți, dacă ești în contact cu feminitatea ta și ai intențiile clare, da, lucrurile se întâmplă!
Câteodată este atât de simplu.
De foarte multe ori dau glas gândului lor – Oare ce vrea femeia asta de la mine? Ce vreau este ca, clienții mei să fie fericiți. Să fie fericiți în relațiile pe care și le creează conștient. Relații de orice orientare sexuală, sistem de valori și statut social. Atât de simplu!
Dacă te întrebi cum anume abordez subiectul în lucru individual îți spun că sunt diferite metode și multe dintre ele sunt fluide, adică se ajustează în funcție din realitatea cabinetului, etapa clientei și nevoia sa. O metodă simplă pe care o poți aplica și tu singură este să răspunzi în scris la următoarele întrebari:
De ce vreau să cunosc un iubit? De ce acum? Una este să spui – nu vreau să fiu singură și alta este – să împărtășesc experiențe/ iubirea etc.
Ce valori vreau ca el să aibă? Corespund ele cu valorile tale? De obicei da.
Cum vreau ca el să arate fizic? Te atrage fizic? Cât îți este de clară importanța atracției sexuale?
Cum vreau să se comporte cu mine și cu cei din jur? Cât mai în detaliu.
Ce statut social vreau să aibă? Idem.
Extrem de important este ca să fii autentică cu tine, altfel n-are rost să îți dedici timp aiurea. Dacă te decizi să faci exercițiul de mai sus (Da! Ai nevoie de efort depus. Doar nu credeai că plouă cu bărbați în timp ce tu stai cu brațele larg deschise, nu?!), ai nevoie să fii relaxată, deci ia-ți timp cu tine. Du-te la o cafenea sau undeva unde te simți în largul tău, ia-ți o agendă care-ți place și un pix și dă-ți voie să aduci în realitatea materială ceea ce ai în imaginație. Dacă-ți dorești cu adevărat și ești dedicată „cauzei” vei lua loc la masa clientelor care au ajuns să completeze câteva pagini bune 🙂 Recitește-le de câte ori vrei tu.
Da, știu! Inițial o parte din tine o să te convingă să crezi că relațiile sunt la voia întâmplării și că lucrurile în direcția asta se întâmplă pur și simplu. Așa pare la prima vedere, dar știm că nimic nu e „întâmplător”. La a 2a privire îți dai seama că nici măcar o mașină n-o achiziționezi fără să faci un studiu de piață, apoi reduci la o listă cu marca, modelul, anul etc. Nici un concediu nu-l planifici fără să ai în minte sau pe foaie măcar o sumă, o locație sau orice informații fixe, lăsând variabilul să se petreacă.
Deci cum să fie relația ta?
Ca sarea-n bucate!
Îți doresc să-ți asumi curajul unei relații trăite autentic.
Cu drag,
Laura
