Câte legende nu s-au scris oare din Carpați? Câți zei, zeițe și eroi nu au născut Carpații oare?
Ale Olimpului sau ale Carpaților să fi fost legendele?
Tind să cred că ale Carpaților, altfel nu se explică comunicarea extraordinară dintre Cristi și Apollo 🙂 După îmbrățișare și zâmbetul lui Cristi îmi par doi camarazi ce nu s-au mai văzut demult.
Zei, zeițe, nimfe și eroi, pe toți îi vei descoperi prin Carpați. Îți garantez!
Când mi-am dorit să experimentezi cu adevărat prezența în viața mea, muntele mi-a fost răspunsul.
Când mi-am dorit să îmi depășesc limitele, am urcat Carpații.
Când mi-am dorit să învăț cu adevărat să meditez, tot muntele mi-a fost răspunsul.
Când mi-am dorit să fiu cu capul în nori, muntele mi-a fost răspunsul.
Când mi-am dorit iubirea-n viața mea, ea a coborât sub chipul unui om ce a crescut cu muntele-n suflet și-n viață. Cei care nu l-au văzut pe munte, încă mai cred că el e om 🙂
Când am căutat un mentor, muntele mi-a fost cel mai înțelept răspuns.
Când obosită aș fi căzut lată, Carpații mi-au încărcat cu drag bateriile.
Acolo sus timpul se dilată, iar muntele cere de fiecare dată totul sau nimic. Ori te sperie, ori te lasă să-l îmblânzești. Când îți vei fi înfruntat fricile de animale sălbatice, stângăcia și propriile rezistențe, muntele îți va fi dăruit cea mai minunată forma de meditație, meditația în mișcare. Și îți va fi dăruit cel mai minunat cadou, zeul/ zeița din tine.
De fapt este singura formă de meditație pe care eu am primit-o și care reușește să îmi liniștească cu adevărat mintea.
Vezi că în oraș obișnuința te face să fii de nenumărate ori total deconectat de la prezent și de la tine, pe munte însă neatenția te va costa prea mult ca s-o lași să fugă. Ți-e necesară la fiecare pas, la fiecare piatră și la fiecare zgomot, însă pe cât de obositor pare, prezența 100% este de fapt libertatea supremă.
Când te doboară stresul, du-te la munte! După toată încordarea fizică fii sigur că vei obține o relaxare cum rar ți-a fost să întâlnești.
Iar dacă simți că ți s-a scurtat ziua, fă o drumeție și vei înțelege că de fapt timpul se comprimă atunci când sufletul ți-e hrănit.
Când nu mai știi de unde s-o apuci, urcă-te pe munte. Îți va schimba „unghiul” de vedere 🙂
Când nu găsești răspunsul la întrebările tale, du-te-n Carpați! În liniște naturii sufletul tău va avea spațiu să-ți șoptească răspunsul.
Îți cauți iubirea? Atunci urcă pe munte! O vei descoperi acolo sus… cum stă ascunsă bine-n tine!
Până data viitoare îți urez să-ți asumi responsabilitatea unei vieți trăite din plin.
P.s. Dacă nu știi de unde să pornești sau nu ai cu cine, ți-l recomand pe Doru – Plai cu Dor și gașca minunată pe care o strânge de fiecare dată.
