Problemele în cuplu sunt ca depunerea de calcar.
Se adună treptat.
Aud des în cazul relațiilor stabile că „relația s-a oprit brusc” sau că „deodată a plecat”. Nu există așa ceva! În ce poveste ai trăit?
Consider că întotdeauna aceste comportamente au sâmburii plantați de mult. Dar ca să-i recunoști ține de autocunoaștere, prezență și acceptarea a ce este și a ce cunoști despre celălalt și despre tine. Este obligatoriu ca tu să te cunoști, să-ți înțelegi nevoile, limitele și comportamentul pe baza cărora să decizi dacă poți face față sau nu potențialelor probleme pe care sâmburii îi anunță.
Iar acesta este un angajament și o asumare pe care o iei față de tine, celălalt n-are nicio obligație.
Deci încetează să mai ignori semnalele care indică posibile probleme, că dacă ar fi fost să fii construit așa te-ai fi născut poate sub formă de struț…
Până una, alta ești om. Asumă-ți ignoranța!
Aaaaa! Și vezi că omul a fost setat cu funcția ” de a pune întrebări”, chiar dacă nu-i plac răspunsurile. Folosește-o!
E romantic să fii îndrăgostit, dar zău dacă nu-i la fel de romantic să fii cu țiglele pe casă sau cum am zice altfel, inteligent.
Până data viitoare îți doresc să-ți asumi curajul unei vieți trăite autentic, cu bune și rele.
Cu drag,
Laura
