Doar ce m-am întors de la o întâlnire ce a avut ca temă de discuție: ” Cât mai valorează o prietenie?”
În cadrul întâlnirii de astăzi m-am observat tăcând iar cine mă cunoaște știe că rar fac asta. Am tăcut pentru că sinceră să fiu, nu mi-am adresat niciodată această întrebare iar acum învăț că atunci când n-am un răspuns, mai bine tac. Mă dezvăț să umplu spațiile goale din conversație. Însă revenind, cred ca am tăcut pentru că de fapt eu n-am adus niciodată pragmatismul în prietenie, ci întotdeauna „investiția” mea a fost doar una emoțională. N-am dat ca să primesc, ci am dat dintr-o nevoie de-a mea de a dărui.
Iar din acest motiv am experimentat raiul și abisul în cadrul relațiilor de prietenie, am fost trădată și cu siguranță am trădat și eu, însă întotdeauna am căutat autenticitatea.
Pentru mine dintotdeauna prietenia a fost pilon de rezistență, empatie și evoluție.
Prietenia mi-a ținut de cald, de frig, de foame, de durere, de fericire, de tristețe, de iubire, de furie, de rușine, de ciudă, de tot și de toate.
Deci sincer n-aș putea spune cât valorează o prietenie, tind să cred că e neprețuită.
Dar dacă totuși m-aș strădui să dau un răspuns, aș zice că valorează fix cât oamenii din ea…
Pentru tine?
Până data viitoare îți doresc să-ți asumi curajul unei vieți trăite din plin.
Vreau să le mulțumesc fetelor, în special Oanei, pentru că mi-au reamintit. Vă recomand Tea Talk-urile #PutereaTaImagineaTa
