Am auzit spunându-se că viața este o poveste și mi-a plăcut să mă gândesc că există 7.5 miliarde de scriitori.
7.5 miliarde de povești privite din unghiuri diferite, cu sentimente diferite, povești de care ne agățăm, ne identificăm, pe care le respingem și de care mai apoi ne detașăm.
Etape sau povești de viață
Printre noi aflăm tăcuți adulți ce nu se pot încă desprinde de poveștile copilăriei. Pentru ei poveștile au fost singura cale de detașare psihică într-un mediu familial nesigur. Găsim aici pe cei ce au îndurat multe nedreptăți, ce-au înghițit multă durere și mult prea puțină iubire. Ei sunt cei pentru care lumea perfectă exista doar în povești, iar fuga într-acolo le-a fost refugiu și cazemată. Lor le lipsește acțiunea, impulsul de a face și motivația, deoarece au învățat doar cum să se ascundă. Să se ascundă de adulți, de durere, de copii și au ajuns să se ferească chiar de ei. Ei sunt adulții ce ascund copilul cu rănile deschise, eroii captivi între zidurile unei cazemate, cazemată a sufletului. Copiii ce încă așteaptă iubirea și confirmarea ei. Ei sunt adulții „FOLD”.
Insă aflăm și alții, diferiți, cărora le place doar să adauge versiuni noi la poveștile vechi. Ei vor un echilibru între risc și siguranță, tinzând mai mult spre siguranță. Ei sunt adulții „CALL”
Dar printre noi există și unii oameni ce au învățat să își compună propriile povești și să le condimenteze cu ce doresc ei. Ei sunt cei care încă au magia copilariei în ei. Care exact ca în copilărie, dacă eșuează o dată se ridică, se scutură de praf și continuă să facă ce și-au propus, până le iese. Ei sunt adulții „ALL IN”. Poate ei sunt cei care au avut pe margine părinți ce i-au încurajat să nu abandoneze sau poate nu. Poate sunt chiar adulții FOLD vindecați.
Cu toți purtăm câte puțin din fiecare. N-avem etichete lipite de frunte ci adânc săpate-n suflet și-o groază de cazemate strategic așezate.
Dialog
Un mic exercițiu de imaginație a unui dialog dintre un FOLD și un ALL IN și conversația lor ar suna așa:
Fold: Îmi doresc să pornesc un business, dar sigur n-o să-mi meargă.
All in: Ai încercat ceva până acum? NU. Atunci e ok, nu te îngrijora! Stai în pat și dorește-ți în continuare până o să te plictisești și o să ajungi să-ți confirmi că niciun business nu-i pentru tine. Nici măcar ăla pe care nu l-ai încercat. Asta cauți de fapt, nu? Confirmări.
Fold: Așa aș începe și eu să alerg …dar nu-s bun la asta.
All in: Dar știi, nu trebuie să fii bun la asta, trebuie doar să începi să alergi ca mai apoi, dacă vrei sa faci performanță să te miști în direcția aia. Nu-mi spune că nu poți să alergi. Strămoșii tăi au fost vânători, ce naiba! Și n-am evoluat prea mult, crede-mă. Spune-mi că n-ai chef, asumă-ți și atunci vei fi credibil, dar știu că poți!
Fold: Așa m-aș lăsa de țigari/dulciuri dar nu-s în stare, zău!
All in: Dar de ce ai vrea să te lași de țigări/ dulciuri/?
Că-mi pasă de sănatatea mea.
Atunci una dintre soluții ar fi să renunți la câte una în fiecare zi sau încearcă să soliciți ajutorul.
Am încercat.
De cîte ori?
De 3 ori.
Atunci n-ai încercat îndeajuns. Caută-mă din nou când ai ajuns la min 20 de încercări iar până atunci te rog să nu te mai minți. Vezi ca e și o carte genială pe tema asta Puterea Obișnuinței, poate te ajută.
Fold: Aș investi dacă aș avea niște bani puși deoparte, dar n-am.
All in: Pai începe să economisești reducând din cheltuielile inutile, până vei ajunge la min 10% din salariu pe lună.
N-am de unde.
Bei cafea zilnic? Ți-o prepari sau ți-o cumperi?
Zilnic, o cumpăr de la metrou. Dau 5 lei pe ea.
O soluție ar fi să renunți și să ți-o faci acasă. Ai economisi 100 lei pe lună.
Dar nu pot renunța la cafeaua mea de la metrou!!
Atunci alege să renunți la viitorul tău pentru o cafea. Te pricepi de minune la alegeri!
Fold: Vreau să-mi găsesc pasiunea și nu știu de unde s-o apuc.
All in: Apuc-o de coadă și arunc-o-n zări. Ce tot vorbești aici de pasiune?
Păi toți spun acum să faci bani din pasiunea ta iar eu nici măcar nu mi-am descoperit-o și mă frustrează.
Deci nici n-ai descoperit-o și te frustrează deja? Ce pasiune e aia care te frustrează dinainte de a o descoperi? Ce-ar fi dacă ai renunța la mondenitatea asta cu găsirea pasiunii și te-ai gândi că e o făcătură?
Păi nu e!
Ba pe cuvânt de nu. Ți-l parafrazez pe Seth Godin că a zis-o extraordinar de bine: Exista provocări cărora le putem da curs și emoții pe care le putem experimenta. Atât! Dă tu curs cât mai multor provocări și îți garantez cu tot ce am că îți vei gasi emotia pe care o cauți. Pentru că tu cauți o emoție, nu o activitate. Provoacă-te și apoi mai discutăm.
Îmi doresc să îmi fac un iubit/ă dar nu prea am chef astăzi să ies prin oraș sau la un suc că sunt prea obosit/ă și am părul nefăcut.
Scuză-mă dar aud că de fapt nu-ți dorești să cunoști oameni noi, să te bucuri de ei ci vrei doar să vină cineva până la piciorul patului tău ca să-ți întindă covorul roșu.
E greu al naibii, știu! Pe cuvânt că te înțeleg. Atât timp cât stai in zona ta de confort pe care tu o consideri zonă de siguranță, nu vei face nimic. Fă un pas în afară și privește că de fapt e o cameră de gazare, nu e zonă de confort. Te asfixiază ușor. ușor. Aia numești tu zonă de siguranță?
Iar dialogurile ar putea dura așa la nesfârșit.
Îți sună cunoscut?
Ție cel ce ți-ai descoperit puterea de a-ți crea propriile povești, tu all in, hai să-ți spun ceva și-o scriu aici ca să te întorci când ai nevoie.
Din afară se vede că el, cel Fold, nu vrea să cunoască pe cineva, nu vrea să facă sport, nu vrea să-și îmbunătățească alimentația și starea generală, însă vreau să înțelegi că de multe ori așa arată FRICA. Și nu e că nu vrea să facă tot ce-și dorește, ci e că n-a avut voie să greșească. Ar fi copleșitor acum deodată, să-și asume faptul că ar putea da greș. E de fapt frica de eșec repetat. Frica că n-o să iasă. Frica că după greșeală va veni repercursiunea. Nu uita că în adultul ce-ți stă în față se află un copil ce poate a fost abuzat fizic sau psihic pentru o greșeală banală. Oamenii fold sunt cei cu cele mai groase ziduri ale cazematei și cel mai dure rezistențe. Va face orice ca să evite acțiunea. Treaba ta nu e să-i dărâmi rezistența, nu, nu! Ci lasă-l să renască singur.
Dacă vrei să-i ajuți, întreabă-l ce nevoie are de la tine și ascultă-l cu inima, nu cu urechile. Arată-i încrederea ta, dar fii atent că n-o va recunoaște. E poate prima oară când cineva face asta pentru fetița sau băiețelul adultului din fața ta.
Nu-l judeca ci arată-i blând că nu fuga e răspunsul ci CONȘTIENTIZAREA ei.
Recunoaște-i tu frica și normalizeaz-o lasându-i spațiu să existe. Învață-l să danseaze cu ea, așa cum ai făcut și tu odată. Asigură-l că v-a pica obosită la pământ pentru c-a ținut-o atât de mult captivă, încât n-are experiență la dans. Garantează-i asta!
Pune-i tu o melodie nouă și lasă-l să dansează cu ea, iar când frica v-a capitula, cu vălul căzut v-a putea vedea realitatea cu alți ochi. Cei ai curiozității.
Învață-l să aibă încredere că funcționează! Dansează cu el!
Dar nu uita că în cazemată lor e cald și liniste.
Du-te tu de partea cealaltă a zidului și dă drumul la muzică. Pariez că va evada în pași de dans.
