Educație Relațională

„O viață neanalizată este o viață care nu merită trăită”  Socrate

*Presimt că o să fie un articol mai greoi în exprimare, nu mă cunosc prea bine cu enervarea/ furia ca să o pot reduce la câteva direcții mari. Deci rezistă cu mine.

Astăzi simt multă enervare. Aș fi vrut să spun furie, dar ar fi eronat. Și ieri am simțit la fel, iar asta se întâmplă deoarece am ales să lucrez conștient cu enervarea pentru prima oară în viața mea iar astăzi am avut un eveniment traumatizant. Până acum m-am disociat de furia mea și din acest motiv nu am putut s-o văd niciodată cu adevărat. Nu știu sincer ce înseamnă să lucrezi cu ea, deoarece chiar dacă în linii mari procesele sunt oarecum cunoscute, traiectoria fiecărui om este diferită.

Să ne aduc și un pic de știință pe subiect, conform rezultatului chestionarului din Iunie 2014, creat de Paul Ekman la care au participat 248 de oameni de știință (aleși ca fiind cei care au publicat cel mai frecvent date cantitative ale cercetărilor asupra emoțiilor), rezultă că în 91% dintre ei consideră furia ca fiind o emoție universală. O fi ea universală, nu știu în schimb cât este de procesată.

Tind să cred că noi, la nivel de popor, avem mari traume inter si transgeneraționale care au creat și creează enorm de multă furie, însă n-avem și nu știu cât de deschiși suntem s-o eliberăm conștient. O suprimăm în schimb și o manifestăm voalat în agresivitate, insulte, suicid, relații disfuncționale și tot tabloul dramei creat de neprocesarea emoțiilor.

Ce am descoperit când mi-am început terapia a fost că îmi lipsește total un vocabular și un alfabet al emoțiilor. Iar dacă ar fi doar atât aș zice că poate nu ar fi o muncă chiar de-o viață, dar când am descoperit că nu am știut să răspund când am fost întrebată cum se simte o anumită emoție la nivel de corp, am știut că… am de lucru mai mult decât preconizasem 🙂

Harta emoțiilor

Nu știu dacă ți-e cunoscută întâlnirea de destin dintre Paul Ekman și Dalai Lama, dar îți spun că în urma ei a rezultat  ce cred că este cel mai extraordinar proiect realizat vreodată în analiza emoțiilor, harta emoțiilor.

Conform acesteia, furia se experimentează și generează răspunsuri ( cascadate) ca:

1. Enervare – Răspuns: suprimare; pasiv agresiv; „fierbere”

2. Frustrare – Răspuns: suprimare; pasiv agresiv; insultă; ceartă; „fierbere”; subminare ( a pune bețe în roate)

3. Exasperare Răspuns : suprimare; pasiv agresiv; dispută; insultă; ceartă; „fierbere”; subminare ( a pune bețe în roate)

4. Certă/ Argumentare Răspuns : suprimare; insultă; dispută; „fierbere”; subminare ( a pune bețe în roate)

5. Amărăciune  Răspuns: suprimare; pasiv agresiv; dispută; insultă; ceartă; „fierbere”; subminare ( a pune bețe în roate)

6 Răzbunare ( dorința de răzbunare) Răspuns: dispută; insultă; ceartă; țipăt; fierbere; suprimare: subminare; folosirea forței fizce

7 Furie ( violență) Răspuns: insultă; ceartă; țipăt; fierbere; suprimare: subminare; folosirea forței fizce

Deși aș fi vrut să scriu că am simțit furie astăzi însă, realizez pe baza analizei emoției și a răspunsului acesteia ( din harta emoțiilor bazate pe o experiența clinică de 60 de ani a lui Paul Ekman), că de fapt emoția pe care am experimentat-o astăzi a crescut până la nivelul amărăciunii. Celelalte două etape prefer să le lucrez într-un cadru de siguranță, în cabinet împreună cu terapeuta mea…

Experimentând o parte dintre etapele furiei

Ce mi s-a întâmplat astăzi, lăsându-mă să experimentez primele 5 etape ( enervare, frustrare, exasperare, argumentare și amărăciune) a fost să mă observ cum comportamentul a devenit brusc dezorganizat, cum am lăsat haine peste tot aruncate prin casă și cum simțeam nevoia doar să le împing cu piciorul. Am lăsat unele chiar în ușa de la baie și deși mă incomodau iar o parte din mine voia să le ridice, cea care era în procesarea emoțiilor a dorit să le lase pe jos. Apoi am stat și am plâns. Am mâncat jumătate de tabletă de ciocolată dintr-o suflare, în condițiile în care asta-i cantitatea pe care o consum într-un an. Imediat după ciocolată am mâncat somon afumat (???) , exact! Iar după somon am mâncat un fruct, ca mai apoi să-mi fie foame iar. Toate acestea le-am făcut conștientă încercând să observ ce nevoie încercam să-mi satisfac și fără a mă atașa sau a atașa o poveste de emoție. Am înțeles că simțeam un gol pe care încercam să-l umplu cu orice, preferabil cu mâncare.

Și așa am înțeles lupta pe care un dependent (de mâncare) o dă. Alinarea temporară pe care o găsești în mâncare maschează foarte bine satisfacerea nevoii de bază.

După ce-am mâncat, am mai plâns puțin, am luat telefonul să mă joc Two Dots ( obicei de care vreau să scap și pe care nu l-am mai practicat deja de-o lună), m-am luptat cu o voce care-mi zicea că e doar un joc, am deschis totuși jocul apoi am început să respir profund ca să încep să mă relaxez și cu un efort uriaș l-am închis la loc fără a mă juca. Îmi sunt foarte recunoscătoare! Am făcut o baie fierbinte, însă efortul a fost atât de mare încât m-a luat o stare de epuizare psihică – cu abdomenul încordat, maxilarele de asemenea, respirația superficială, mă disociam ( adică fugeam des de emoție și mă gândeam la ceva plăcut), m-am simțit aproape imobilizată și mă luase cu amețeală. Știind că acestea sunt răspunsurile sistemului nervos automat și sunt reacții extrem de puternice, am decis să-mi eliberez emoțiile din corp, lăsându-l să se autoregleze prin metoda TRE, o metodă pe care o voi promova în curând mai mult decât orice am făcut vreodată.

Și așa am încheiat în stare de echilibru emoțional, o parte din proces. De unde știu că este în echilibru? Pentru că organismul meu a revenit la normalitatea dinaintea traumei pe care am experimentat-o astăzi și care a generat în mine răspunsurile emoționale și fiziologice pe care le-am descris mai sus. Sau cel puțin așa pare momentan. Sunt în proces de analiză.

10 concluzii și posibile recomandări

1. Prevenția este mai importantă decât tratamentul!

2. Ce pot să spun din experiența de astăzi este că furia și adicțiile au o forță gravitațională incredibil de puternică. Sunt  invizibile, amăgitoare și ademenitoare.

3. Este obligatoriu să lucrezi preventiv cu eliberarea și experiementarea emoțiilor, pentru că îți garantez că nu vei reuși să le recunoști pe măsură ce vin. Sunt ca o viitură. Nu te gândi că mi-a fost ușor să mă întreb ce nevoie îmi satisfac mâncând compulsiv, în timp ce o altă parte a creierului meu căuta soluții referitoare la urmatorul fel de mâncare, iar cealaltă parte se bucura de gustul mâncării. M-a obosit teribil introspecția asta în timpul „mesei”…

4. Emoțiile te orbesc chiar și atunci când încerci să faci conștient asta. Au metode de a-ți păcăli mintea logică. Nu le subestima.

5. Când m-am luptat să nu mă joc, mi-am amintit de clișeele adicțiilor: „e doar un păhărel”, „trag doar un fum sau o țigară”, „un pic de drog nu strică, mă pot lăsa oricând” etc și am realizat că este modul organismului de a reveni la starea de echilibru, deoarece aceea a fost singura metodă antrenată de a se echilibra, chiar dacă  sunt extrem de dăunătoare. Asta pentru că nu a existat prevenție și nu au fost create liane de a te cățăra înapoi. Sub impactul relativ mic al traumei trăite astăzi, pot afirma că am avut mecanismele necesare să rezist tentațiilor. De la limita lor pot afirma că e al naibii de greu! Ai grijă la ce antrenezi ca relaxare în perioadele în care ești relativ echilibrat.

6. Caută să vezi care sunt factorii care-ți declanșează rănile netratate;

7. Cere ajutor încă de la primele semne ale luptei interne. Nu crede că ai un statut special și tu ești mai cu moț. Mai bine să fii în siguranță decât să-ți pară rău;

8. Nu te învinovăți

9.  Organismul tău vă face tot posibilul să revină la starea de echilibru și o va face, important este s-o facă sănătos. Ai tu grijă că-i dai din timp uneltele necesare.

10. Construiește! Caută semnificația și lecția cu care a venit experiența pentru tine.

De la o stare la alta poți trece într-o clipă. Vezi ce articol am scris ieri și compară-l cu cel de astăzi… Tot ce ți-am descris ca stări mai sus au avut ca durată maxim 50 de minute. A fost un parcurs fulminant.

Aș vrea să normalizăm trăirile astea, ele există chiar dacă nu le afișează mai nimeni. Să știi că nu doar tu le trăiești! Nu ești singur/ă!

Până data viitoare îți doresc să-ți asumi curajul unei vieți trăite autentic, cu bune și rele.