Teoria spune că nevoile nasc ofertele, însă practica spune cu totul altceva. Altfel toți am putea vinde orice, oricui, oriunde.
Însă nu întotdeauna este așa. Ne-au păcălit! 🙂
Altfel nu se explică situația de pe piața locurilor de muncă. Nevoie e, cerere e, ofertă la fel însă ele nu se întâlnesc la interviu ci pe Facebook sau mai ușor în fața televizorului. E mai ușor așa.
Unii știu că au nevoie să slabească însă oferta și nevoia nu se întâlnesc la sală ci cel mai des se întâlnesc la fast food. Cererea e mai degrabă îndreptată spre shaorma decât spre aerobic. Chiar dacă nevoia spune altceva. E mai ușor așa.
Unii conștientizează nevoia de acordare la realitate și la problemele reale ale lumii, însă nevoia nu se satisface prin voluntariat ci prin like-uri pe Insta/ Facebook la poze trecute prin zeci de filtre si prin vizionarea meciurilor de wrestling… e mai ușor așa.
Unii pot înțelege că au nevoie să-și verse naduful și să-și vindece rănile și durerea în cabinetul unui specialist și totuși ce ei cer sunt de fapt mai multe haine din mall. E cel mai ușor așa.
Sunt zeci, sute de oferte care satisfac nevoi vitale însă oferirea lor nu aduce garanția că se vor întâlni cu cererea.
Oamenii nu încearcă să mintă, doar că nu s-au gândit cu adevărat ce este important pentru ei. E mai ușor așa.
Încercarea de îmbinare logică a cererii cu oferta e ca fata morgana.
Deci dacă vrei să ajuți oamenii să obțină un echilibru emoțional, să-și atingă obiectivele, să facă din frică un aliat sau să slăbească, e necesar să oferi ceea ce cer de fapt pe tăcute, iar asta reprezintă apartenență și siguranță, nu să le ții lecții despre ce ai tu de oferit sau despre ce crezi tu ca au ei nevoie. Amândoi veți rămâne cu mâna întinsă.
Principiul se aplică în relații și în viața de zi cu zi, nu doar în vânzări. Nu-i lăsa să aleagă calea ușoară sau fă tot posibilul ca oferta ta să fie calea ușoară spre îndeplinirea reală a nevoilor.
Până data viitoare îți urez să-ți asumi responsabilitatea unei vieți trăite din plin.
