Iubesc să întâlnesc profesioniști în adevăratul sens al cuvântului, oameni cu etică și integritate pe care să-i apreciez și în fața cărora să mă aplec cu stimă.
De câteva zile tot văd menționându-se nume ale unor persoane din România care emit opinii ce după părerea mea, depășesc cu mult aria lor de expertiză. Nu vorbesc aici despre corectitudinea informațiilor pe care le oferă, că sincer, habar n-am. Însă curentul aceste de emitere al opiniilor din afara ariei de expertiză, creează reacții diverse și tabere diferite pro și contra. Problema este că atât în cele contra cât și în cele pro intră oameni cu studii în domeniul respectiv.
De dragul exercițiului de imaginație, haideți să ne referim la domeniul medical.
Ambele tabere dețin dovezi și fiecare susține că sunt plauzibile. Din păcate asta ne aduce nouă societății un mare deserviciu, deoarece personal mă simt ca la un proces. Nu că este rău să existe asta, însă ca în orice proces, există apărarea și acuzația. Unii obligatoriu pierd și mi-e că sunt mai multe victime colaterale decât părți implicate în proces.
Eu nu vreau să am dubii sau să aleg când merg la medic. Nu vreau să știu eu mai multe decât medicul. De ce aș face-o?? Iar dacă cumva s-ar întâmpla asta și aș fi în poziția de medic iar pacientul ar știi mai multe ca mine, eu una mi-aș preda parafa… Dar câți o fac?
Nu știu voi, dar eu consider că am atât de multe decizii de luat în orice moment al zilei, încât mi-aș dori din suflet ca măcar atunci când merg la medic, să nu trebuiască să-mi aleg tot eu schema de tratament. Nu vreau să fiu nevoită să mă tratez cu rețete de pe Google. Vreau să am timp să mă ocup de ale mele, iar specialiștii de ale lor. Și dacă eu am ales să devin vegetariană, să nu încep să dau sfaturi cât de bine se simte atunci când se renunță la carne. Pentru că eu sunt eu și tu ești tu. Poate eu nu am nevoie de proteina animală în acest moment al vieții mele, dar poate tu ai.
Cercetătorii, specialiștii pot vorbi despre o majoritate ( de studiu) , un cititor își poate da doar cu părerea bazându-se pe ce au scris alții, însă un economist de exemplu, poate vorbi cu o oarecare siguranță doar de propria experiență, nu despre a unei majorități. Eu cred că n-are cum.
Acum ceva ani am mâncat o porție de icre de la un restaurant în urma cărora am ajuns la urgențe, pe perfuzii. Ce concluzie aș putea trage de aici? Icrele erau vechi sau stricate, corect? Însă mai există un detaliu important, din aceleași icre au mâncat un alt adult și un copil de 8 ani și totul a fost perfect pentru ele. Erau icrele alterate sau nu m-am „înțeles” eu bine cu ele? Să vorbesc la general sau să-mi povestesc despre experiența mea?
În esență totul se rezumă la etică și asumarea responsabilității, concepte ce la nivel declarativ sunt ridicate la rang de lege. Doar declarativ.
Și mă refer aici la orice domeniu, nu doar medicina…
Eu pe cine să mai cred?!
Până data viitoare îți doresc să-ți asumi curajul unei vieți trăite autentic, cu bune și rele.
