Dacă ne-am imagina că valorile noastre individuale ar fi ca o grădină cu flori, cu siguranță curiozitatea ar fi floarea care ar avea cea mai mare nevoie de apă și de îngrijire. Iar noi ca niște grădinari care și-ar dori să aibă o grădină vie și vibrantă, presupun că negreșit i-am acorda atenția cuvenită. Sau nu…
Dacă ar fi să mă gândesc că o singură valoare și doar una ar fi adus omenirea în punctul în care este astăzi, acea valoare ar fi cu siguranță curiozitatea. Curiozitatea a făcut ca mărul interzis să fie mușcat și tot curiozitatea a împins inovațiile din toate domeniile vieții. Curiozitatea salvează vieți.
Primii pași în viață au ca aliat curiozitatea de a afla ce se află mai departe de lungimea mâinii. Copilul este un explorator înnăscut. N-are de unde știi ce-i place, dacă nu este curios. Nu are de unde să știe cum se simte ceva, dacă nu explorează și ca să exploreze are nevoie să își și să-i fie antrenată curiozitatea. Știi cu siguranță filmulețele de pe youtube în care copiii gustă lămâia pentru prima oară. Unii mai cer, alții se opresc…
La un eveniment dedicat antreprenorilor am întâlnit un om de afaceri care m-a fascinat și intrigat prin faptul că face performanță având resurse mai mult decât limitate. Și ce performanță! Un antreprenor care mi-a părut echilibrat și pe care l-am abordat în dorința de a-l cunoaște și de a înțelege de ce anume este nevoie ca să poți face o asemenea performanță. Răspunsul lui a venit simplu și natural: de curiozitate! Mi-a rămas lipit pe suflet răspunsul lui. Abia acum mă încumet să-l dezlipesc ca să-l ofer mai departe 🙂
Până la urmă orice valoare este ca un muschi pe care dacă nu-l foloseși, se atrofiază, și pe care dacă-l antrenezi te propulsează cu o viteză mult mai mare decât pe cei din jurul tău.
Poate ar fi interesant de urmărit dacă frazele tale au mai multe semne de întrebare decât au de exclamare.
Tind să cred că e mult mai sănătos ca în vorbirea curentă să ai mai multe semne de întrebare decât ai semne de exclamare. Oare?
Tu cât de des foloseși adverbul interogativ „Oare” ?
Oare ce s-ar întămpla dacă/ Oare cum ar fi dacă/Oare ce-ar fi dacă/ Oare cum m-aș simți dacă …
Până data viitoare îți doresc să-ți asumi curajul unei vieți trăite autentic, cu bune și rele.
