Dacă ți-ar apărea o oportunitate de investiție însă tu n-ai în realitatea ta tiparul de investiție cu randament crescut, căpitanul tău îți va striga din toți plămânii: PERICOL, PERICOL! Iar tu îl vei crede și vei încerca să-i convingi și pe alții că de fapt este o greșeală sau că obiectul este pix și nu poate salva vieți, chiar dacă Raed Arafat ți-ar demonstra că poate fi și cateter. Vei rămâne la ideea ta că e doar un pix și astfel îți vei anula șansele de a-ți planta tipare noi, iar la următoarea oportunitate vei face la fel până când vei spune că ești urmărit de ghinion.
Că e mai ușor să arunci vina în exterior spunând că realitatea e doar una, nu ?
Lucrurile nu sunt bune sau rele, frumoase sau urâte, enervante sau cum vrei tu, ele doar sunt. Tu le dai interpretarea în funcție de progrămelele pe care le ai acolo sus la comandă.
Astăzi vreau să îți povestesc un pic despre pasul al doilea acela ce implică înțelegerea mecanismelor de funcționare și capacitatea minții de a interpreta lumea înconjurătoare. Încep prin a-ți spune că realitatea este subiectivă.
Nu știu despre tine însă vreau să-ți mărturisesc sincer că pe mine m-a enervat maxim când am auzit această afirmație. Și m-a enervat câțiva ani buni tot lovindu-mă de ea sub diverse forme: realitatea exterioară este doar o reflecție a lumii tale interioare/ realitatea nu există, lucrurile nu sunt ceea ce par etc. Poate ar fi necesar să le mulțumesc mecanismelor mele de apărare că și-au făcut atât de bine treaba încât am evitat multă vreme să mai privesc în direcția asta, dar nu simt să o fac, deoarece îmi doream să schimb anumite aspecte din viața mea iar evitarea asta nu mi-a fost deloc de folos.
Vacuitatea sau emptiness
Și am căutat răspunsul, am citit tot ce mi-a picat în mână despre asta și cu toate astea n-am putut să-mi explic multă vreme cum cineva, chiar și fizica cuantică 🙂 poate afirma una ca asta. Adică dacă eu văd o masă, cum poate să îmi demonstreze cineva că nu e masă. Am încercat să închid ochii și să-mi închipui că nu exista dar când i-am deschis era tot acolo. Și am abandonat ideea mult timp până când l-am întalnit pe Ghese Michael Roach ( călugăr budist) care a reușit pentru prima oară să creeze o fisură mică, mică în barajul meu de apărare, aducând în discuție conceptul simplu de vacuitate ( conf. dex vacuitate= starea, însușirea a ceea ce este gol, vid). Iar de atunci lucruri minunate se tot întâmplă.
Cum a făcut Ghese Michael asta?
A luat un obiect, ceea ce și tu și eu avem ca tipar a fi pix, și ne-a pus să ne imaginăm că acest obiect este așezat pe un scaun într-o cameră goală. Bun! Te invit să facem împreună acest exercițiu de imaginație. Îl vezi deja așezat pe un scaun într-o cameră goală? Buuunn! Să presupunem că tu vei intra în cameră primul și vei vedea obiectul respectiv. Ce vei spune că este ? Presupun că vei răspunde ca mine că este un pix. Avem împreună același tipar de pix. Până aici nimic neobișnuit, corect?
Acum să presupunem că părăsești camera iar pe lângă tine se strecoară un câine jucăuș care dă de obiectul de pe scaun. Ce crezi că va face cu el și ce reprezintă obiectul pentru el? Ai răspuns cumva că va fi obiect de ronțăit și că se va juca cu el? Atunci avem aceeași idee de tipar al câinelui. Bun. Să înțeleg că și-a pierdut calitatea de pix și a devenit jucărie?
Acum cea de-al treilea scenariu în care iese și câinele din cameră, iar obiectul rămâne singur pe scaun. Răspune-mi te rog ce reprezintă acesta în absența ta și a câinelui? Ai spus cumva nimic? Este lipsit de sens?
Atunci cine are dreptate? Tu sau câinele?
Corect, amândoi!
Obiectul este gol de sens, până când nu vine cineva și-l umple. Deci calitatea oricărui lucru este doar cea interpretată de tine.
Aș fi vrut să-i spun că ar mai fi și scenariul în care ar intra Raed Arafat și ar avea o urgența, acela ar deveni un obiect de prim ajutor folosit pe post de cateter. L-am văzut eu folosind mina unui „pix” ca să salveze viața unui om.
Și atunci s-a auzit cum mi-a picat fisa! Clinc! Deci la asta se refereau toți! Obiectele/ realitatea este goală de sens până în momentul în care nu-i dăm noi unul. Mai simplu, calitatea pixului vine din tiparele mele mentale, de la mine iar același obiect poate fi în același timp orice, în funcție de interpretarea fiecăruia.
La fel cum spuneam și în primul articol, unii se trezesc dimineață și trag obloanele ca să nu-i deranjeze soarele iar ce alții întâmpină soarele salutându-l deoarece pentru ei este un zeu. Ce?! Nu-i același soare? Chiar dacă lumea este aceeași pentru noi toți, interpretările noastre o fac diferită în funcție de progrămelele pe care le avem fiecare. Deci masa există dar reflecția lumii mele interioare o face să fie birou și nu obiect de odihnit sau lemn de foc.
Și de atunci au început să se schimbe lucruri și să pun sub semnul întrebării realitatea pe care o percep și să mă uit în direcții care demonstrează și altceva față de ceea ce am fost învățată sau am ales, din poziția de frică, să înțeleg. Credeam că nu pot scrie articole în fiecare zi. Am mulțumit gândului și am început să mă interesez dacă există oameni care fac asta. Și ce să vezi? Am găsit și oameni care au postat 5 art pe zi timp de câțiva ani… Și uite așa mi-am ajustat conștient realitatea.
Dar știi ce ajută cel mai mult? Să-ți dorești cu adevărat să faci asta și să fii dispus să fii vulnerabil.
Cum te poate ajuta asta?
În primul rând cel mai important să conștientizezi că realitatea este doar a ta și e provenită din experiențele din trecut. Nimeni nu poate avea aceeași realitate ca a ta, e la fel ca ADN-ul. Că ai filtre care-ți selectează realitatea și care se asigură să selecteze astfel încât rezultatul final să fie pe placul minții tale. Ai grijă doar că mintea este de fapt un căpitan ce conduce sub imperiul fricii.
Dacă ai ajuns până în acest punct te felicit că ai rămas prezent și nu ai lăsat mintea să te saboteze, știu că a vrut să te facă să renunți 🙂 Crede-mă că din acest moment lucrurile vor lua o direcție suprinzătoare în viața ta. Ai doar răbdare!
Ghese spune că cei care primesc pilda pixului au făcut deja un pas în evoluția spirituală 🙂 Sunt onorată că am putut să ofer mai departe această pildă. M-am străduit să o ofer exact așa cum a filtrat mintea mea 🙂
Vreau totuși să te las cu Ghese Michael și să-ți spun că vine din nou în România pe 24 – 25 Septembrie – detalii aici . Este o experiență pe care o recomand din suflet și o promovez doar pentru că am fost acolo și știu ce valoare aduce.
Rămâi deschis. Cu cât te întâlnești mai des cu o informație, cu atât ți se sedimentează mai ușor.
Până data viitoare îți urez să-ți asumi responsabilitatea unei vieți trăite din plin și te invit să-l asculți pe Ghese cum povestește conceptul vacuității:
p.s. Obiectele celelalte din fotografia articolului sunt ceea ce-ți dorești tu să fie:)
