Mă întorc des la gândul că unele cărți de dezvoltare personală fac mai mult rău decât bine. Am scris și aici despre asta. Dar să explic un pic.
Personal cred că cel mai greu este să dezveți decât să înveți ceva, iar asta o dovedește și modul în care funcționează creierul uman: își stabilește o conexiune neuronală ca să nu mai consume energie săpând același „drum” de fiecare dată, deci bate o cale și merge pe aia până la noi schimbari.
Buun! Toate bune dacă ne gândim că vrem să dobândim un obicei nou. Când însă vrem să ne dezobișnuim de ceva… acolo începe adevărata distracție și atenție pentru că o dată învățat procesul va rămâne acolo aproape pentru totdeauna. E ca vorba aia din popor cu mersul pe bicicletă, n-ai cum să-l uiți. Știau bătrânii mai multe decât o știe știința la momentul ăsta 🙂
În plus, lentilele acelea prin care privim lumea sunt ale noastre și ale nimănui altcuiva. Modul prin care am înțeles experiențele și le-am dat un sens, va rămâne întotdeuna modul nostru unic și punctul nostru de vedere. Toate bune și frumoase până când nu apare dorința aia mare, o știi? Dorința de dezvoltare!! Dorința de a dezvolta ar fi minunată dacă ar fi orientată către dezvoltarea de soluții și nu dezvoltarea PROBLEMEI. De ce zic asta?
Deoarece nu cred că are cineva cum să își schimbe percepția vorbind cu sine. De ce? Pentru că pe lângă faptul că-și pune același gen de întrebări, mai nasol e că-și dă de fiecare dată aceleași răspunsuri. Deci despre ce dezvoltare vorbim?
Îți doresc să-ți asumi curajul unei relații trăite autentic.
Cu drag,
Laura
Povestesc despre relații și cum să creezi spațiu iubirii pe care ți-o dorești.
