Scriu astăzi despre încrederea în sine și una dintre cele mai importante rădăcini ale sale
În toată nebunia creată de referendum am avut un câmp de luptă individual, foarte interesant de observat și analizat. Ceea ce a adus la suprafață acest eveniment public, ca altele de altfel, a fost modul în care fiecare face față conflictului intern și extern, implicit și societatea la întreaga sa capacitate.
În copilărie, din păcate sau din fericire, copilul are de făcut o alegere psihică și emoțională, de o importanță vitală. Are de ales și este simplu de înțeles ce alege și de ce, între a fi autentic sau a-și menține părinții/ familia aproape ( atașamentul). El înțelege că pentru a fi acceptat trebuie să corespundă, chiar dacă a corespunde este total împotriva propriului său instinct. Altfel spus, ca să poată supraviețui, învață să-i aleagă pe ceilalți în detrimentul său. Este un mod de adaptare al speciei care ne deconectează de la sursa proprie. Uităm cum se simte să fim noi, să ne asumăm deciziile, să facem ce simțim.
Dacă în copilărie mecanismul acesta de adaptare ajută la supraviețuire, în perioada adolescenței și a maturității, predispune la înstrăinare, la pierderea (uneori) completă a identității și la extrem de multă indecizie și lipsa încrederii în sine. Pentru că întrebarea care NU se pune este : care sine? Cel de la care a trebuit să te deconectezi?
Și uite așa adultul deși știe ce trebuie făcut, în momentele cu miză nu poate face. Mă refer la acele momente în care te întrebi, de ce oare am procedat așa când am zis altceva?
Te provoc să te întrebi tu pe tine – CINE a procedat și CINE a știut?
Sunt 2 părți, așa-i? Sunt 2 părți pe care dacă nu le iei în seamă, poartă între ele un război mut. E partea care este autentică și partea care se teme că dacă lasă autenticitatea să acționeze, va pierde atașamentul. Și la atașament mă refer la orice persoană sau obiect de care CREZI că depinzi (de multe ori chiar depinzi, dar nu la modul extrem). Și uite așa alegi să nu spui nu știu ce anume de frică, că poate te concediază. să nu spui adevărul unui prieten deoarece poate pleca, să nu-i spui partenerului ceea ce simți sau nu mai simți, de teama singurătății …. Și de cele mai multe ori, partea care se teme să piardă este cea care are vocea cea mai puternică ( pentru că are experiență muuultă), iar autenticitatea se resimte ca un gol în stomac, anxietate sau cum vrei tu s-o numești. Acel CEVA care te îndrumă de fiecare dată, dar care este prea lipsit de experiență în a câștiga o luptă deoarece are mult prea puține trupe ( ocazii în care a fost ascultată). Însă, atenție mare! Partea autentică dacă nu este urmată, sapă pe interior până își găsește o cale de ieșire. Și nu de multe ori calea ia numele unei boli sau dureri în corpul fizic.
Cum faci diferența între cele 2? Păi partea autentică răspunde la mediul înconjurător, este o recție firească, rapidă și de multe ori liniștită la început ( atunci când simți pacea în tine) și cealaltă parte este o reacție la propriile gânduri ( când proiectezi chestii și abia după aia începi să ai diverse emoții).
Ce soluție a funcționat pentru mine și încă funcționează, chiar dacă de multe ori o aplic retroactiv?
DISCUȚIA AMIABILĂ
ASCULTAREA „AMBELOR PĂRȚI”
ASUMAREA DECIZIE ȘI REZULTATELOR AFERENTE
VALIDAREA REALITĂȚII
ȘI DRUMUL ÎNAPOI CĂTRE INTEGRARE
Norocul nostru este că sinele autentic sau intuiția este cea mai rapidă, deci e negreșit cea care va simți prima. Partea speriată e cea care va vorbi prima deoarece are experiență cu de-astea.
Evident și eu mi-am tăiat propria legătură cu sinele autentic și am multe momente în care încă judec aspru intuiția atunci când îmi șoptește. Dar ele s-au rărit considerabil deoarece mi-am asumat și am pornit conștient drumul către împrietenire cu partea autentică. E un proces cu multă muncă, dar îți mărturisesc că merită fiecare clipă.
Nu știu cum te consideri tu, însă eu sunt un adult în facere 
În ce aspecte ale vieții tale alegi atașamentul în defavoarea autenticității?
(Cu o mică precizare, vorbim despre acele alegeri în care frica este doar închipuită și nu-ți pune nici pe departe viața în pericol)
Schimbă-ți focusul de la a judeca partea care nu știe la a te împrieteni cu partea din tine care știe.
Îți doresc să-ți asumi curajul unei relații trăite autentic.
Cu drag,
Laura
