Sau doar te prefaci?
Îți trăiești ziua sau te trăiește ea pe tine?
Nu te-ai săturat să joci pe altă scenă decât pe cea pe care ți-o dorești?
Oare când te vei debarasa de masca superficialității și te vei iubi astăzi, fix așa cum te vezi în oglindă? Când erai copil îți doreai să crești mare, acum când ești mare pare că ai înțeles cât de frumoasă era copilăria cu a ei inocență. Sper că n-o regreți, deși în multe cazuri cam așa e. Acum nu-mi spune că repeți aceeași greșeală! Nu-mi spune că iar fugi de prezent și îți dorești să fii altcineva sau altundeva.
Îți doresc să te trezești înainte de trecerea anilor, înainte de momentul în care te vei uita înapoi pe fotografiile tale de astăzi și vei regreta că n-ai știut să te bucuri de tinerețea ta. Dacă după copilărie a venit adolescența și vârsta adultă, după vârsta maturității te așteaptă bătrânețea… cu a ei neputință.
Îți spun acestea pentru că am avut două expriențe care m-au marcat și cred că îți vor fi și ție de folos.
Una dintre ele a fost într-un club din capitală, unde am regăsit mulți adolescenți care încercau prin atitudine și vestimentație să fie mai maturi decât sunt. Oricât ar fi vrut să mimeze maturitatea, inocența se simte din atitudine, n-o poți masca prin haine. Eram ca într-o piesă de teatru cu actori nepregătiți. Am simțit nevoia să-mi cer scuze mie, celei de 20 de ani, pentru că m-am grăbit să mă maturizez, acum c-am ajuns oarecum acolo, e mai complicat decât mi s-a părut. Dac-aș da timpul înapoi, aș fi mai tras de vreme și nu m-aș mai fi grăbit așa…M-aș fi mai bucurat mai mult de vârsta aia minunată!
Iar cea de-a doua experiență a fost când am întâlnit o doamnă de 86 de ani, în Brașov, care mi-a spus ca o avertizare și un strigăt de trezire că bătrânețea e foarte tristă, nu doar grea. Și mi-am adus aminte de momentele în care m-am suprins plângându-mă de job și spunând ( ce-i drept n-am mai zis de mult) că așa mi-aș dori să ajung mai repede la pensie. Sper ca cel de sus să fi avut urechile astupate. Mare prostie am grăit!
După ambele experiențe am rămas cu ochii largi deschiși, cum de am dormit atâta vreme?! Chiar și astăzi scriind, îmi dau seama că încă mă grăbesc. Mă grăbesc spre habar n-am unde. Cred că spre linia trasată de societate, cea cu ” se cuvine/ trebuie”…
Poate citind rândurile astea vei dechide și tu larg ochii și vei face totuși ce ți-ai dorit dintotdeauna, ceea ce ai amânat crezând că mai ai timp. Poate vei încerca să renunți la masca seriozității și vei face ce-ți spune inima, chiar dacă astea ar însemna „să-ți pui lumea-n cap”.
Ochii mari! Mai tânăr/ă și frumos/ă ca astăzi nu vei mai fi niciodată!
Acum că am deschis larg ochii, știu sigur că din 2018 voi începe workshopurile pe care le țin în suflet și cărora nu le-am dat glas până acum, mințindu-mă că nu-i momentul potrivit sau că poate n-am să ofer valoarea pe care mi-o doresc s-o pot oferi. Adevărul e că dacă măcar un om își va lua ceva din ce scriu/ spun, eu mi-am îndeplinit misiunea.
Tu ce amâni de multă vreme? Pune-ți o intenție în gând și ia-ți un angajament ferm.
Până data viitoare îți doresc să-ți asumi curajul unei vieți trăite autentic, cu bune și rele.
