Te bazezi pe voință pentru schimbările pe termen lung?

Imaginează-ți, te rog, că nu există voință și vorbesc cât se poate de serios.

Bun, și dacă n-ar exista voință, eu cum mi-aș mai planifica o schimbare pe termen lung?

Am auzit atât de multe reproșuri aduse voinței ca o scuză sau ca o justificare pentru eșecuri, încât îți recomand să te ferești de gaura asta neagră.

În spatele oricărei povești de succes nu vei regăsi niciodată voința ca factor determinant al succesului ( poate doar ca combustibil pentru pornire), ci vei auzi în schimb de un sistem implementat de obiceiuri clare și un scop concis. Când aceste două coordonate există, acțiunea nu va necesita nicio motivație.

Cu ce vine la pachet ideea aceasta romantică cum că ai avea nevoie de voință ca să reușești ( iar idila perfectă sună așa – și cum tu ești un om lipsit de voință, nu vei reuși niciodată!) și ce soluții reale ai la îndemână. Nu vreau să-ți stric romantismul ( ba da), fie-mi iertat dacă o fac!

– dacă n-am subliniat deja până acum o repet, vine la pachet cu justificarea perfectă a eșecurilor „Eu n-am voință, dle! N-am și eu ca toți ceilalți”. Știu că nu vrei să mă auzi vorbind de soluții când tu N-AI VOINȚĂ, știu, eu îți spun doar ce fac alții. De fapt nu sunt soluții pentru tine, sunt pentru alții. Primul pas în orice schimbare este că ei fac comportamentele așa încât să fie ușor de făcut. Dacă scopul este să facă 100 de flotări ca să-și poată ridica coșul cu legume, va începe cu o singură flotare, din genunchi chiar. O va lua ușor!

Cum s-ar aplica metoda asta în situația ta? Ce ar însemna un pas mic pentru tine?

Deci repetă după mine „Nu-mi lipsește motivația, am doar obiceiuri proaste!”

Până data viitoare îți doresc să-ți asumi curajul unei vieți trăite autentic, cu bune și rele.

Articole similare

Lasă un răspuns

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.