Se spune că experiența este cel mai bun profesor și pe alocuri așa-i. Spun pe alocuri deoarece, exact ca la școală, doar unii elevi își ascultă profesorul, nu toți.
Până la urmă experiența nu reprezintă evenimentul în sine ci ceea ce faci cu ceea ce ți s-a întâmplat. Experiența reprezintă cumulul acțiunilor pe care ți le-ai asumat.
Dacă-ți asumi faptul că deciziile tale au determinat rezultatul unei acțiuni, atunci ai libertatea și disponibilitatea de a aduna „date” care să se adauge la mecanismul de formare și actualizare al unei credințe, formând o buclă de învățare. În schimb dacă decizi că n-ai avut niciun rol în determinarea rezultatului, vei lăsa evenimentul să treacă, nu îți vei actualiza bucla credinței respective și vei fi predispus la repetarea aceluiași tipar. Nu vei fi învățat nimic nou.
Provocarea aici vine din faptul ca orice rezultat se poate întâmpla din mai multe motive, nu este doar o fracție simplă. Este nevoie să jonglezi cu conexiunile pe care le faci.
Oricât de complicat ar fi, ai grijă că incertitudinea și lipsa asumării încetinesc învățarea.
Nu poți învăța din ceva care nu ți-a aparținut, cum nu prea poți învăța din experiențele altora deoarece nu sunt deciziile pe care tu ți le-ai asumat. Atunci când decizi că ești responsabil ( fără a te băga în boxa acuzaților) ceva din mintea ta se pornește și rămâne alert la învățare și la ajustare.
Modul în care ne asumăm de obicei rezultatele unei acțiuni, este unul predictibil. De obicei se întâmplă să ne luăm laurii pentru rezultatele bune și să dăm vina pe ghinion pentru cele rele, nu? Din păcate asta ne face să închidem ușa învățării din acele experiențe. A da vina pe soartă ne oprește din a examina mecanismul deciziilor pentru a putea vedea ce ai putea îmbunătății pe viitor.
A ne asuma doar rezultatele bune de multe ori înseamnă să pierdem oportunitatea de a învăța din deciziile „greșite”.
Contrar așteptărilor vizualizarea negativă a obiectivelor/ rezultatelor poate duce mai probabil la îndeplinirea obiectivelor decât cea pozitivă deoarece așa ne putem imagina obstacolele ce pot apărea în calea noastră.
O tehnică foarte bună este să-ți imaginezi că ai eșuat în a-ți atinge obiectivul propus, oricare ar fi el. Acum imaginează-ti de ce, ce s-a întâmplat.
Toate acele motive pe care ți le imaginezi acum te ajută să anticipi potențialele obstacole și să-ți crești șansele de a-ți atinge obiectivele.
Sau mai există o altă tehnică de coaching care să satisfacă atât nevoile tale din trecut cât și cele din viitor ( avem părți din noi care trăiesc mai mult în trecut și care pun piedici în luarea unei decizii, părți din prezent care vor să ia decizia și părți din trecut care se sperie de necunoscut):
Care sunt consecințele opțiunilor mele în 10 minute? În 10 ani?
Cum m-aș simți astăzi dacă aș fi luat decizia aceasta acum 10? Dar acum 10 lun sau 10 ani?
Vezi ce răspuns primești, imaginează-ți că nu-ți îndeplinești obiectivul ca să-ți poți planifica succesul și asumă-ți rezultatul, indiferent care va fi acesta.
Unele decizii au nevoie de planificare riguroasă, altele au nevoie de încredere și atât, însă pentru ambele direcții ai nevoie de asumare.
Așa îți poți da voie să înveți, să evoluezi și să rămâi un om integru.
Până data viitoare îți doresc să-ți asumi curajul unei vieți trăite autentic, cu bune și rele.
Cu drag,
Laura
