Eu cred că toți avem empatie. Doar că nu avem îndeajuns curaj să o manifestăm. Maya Angelou
Atunci când cineva aruncă o hârtie pe jos, e lesne de înțeles că nu se gândește decât la propria persoană și nu-i pasă de ceilalți. Ceilalți nici nu mai există. În mintea lui/ ea acesta reprezintă un semn de superioritate. Nu te lăsa păcălit/ă, ei sunt extratereștrii.
Când cineva vorbește tare într-un spațiu mic (chiar și metrou), e lesne de înțeles că se gândește doar la propria persoană și că nici nu mai contează că le provoacă un disconfort celorlalți. Dorințele lui/ei primează deci sunt tot extratereștri.
Atunci când cineva nu ridică un obiect aruncat anapoda pe stradă și îl lasă acolo, e lesne de înțeles că acționează din ego și dintr-un oarecare simț al superiorității. De ce să ridice ei ce au aruncat alții? Și ei la fel.
Atunci când cineva ascunde voit o informație căruia îi lipsește cuiva, pe motiv că dacă lui/ ei i-a fost greu, de ce să nu-i fie și celuilalt, e lesne de înțeles că îi pasă doar de propria persoană. La fel și ei.
Atunci când cineva refuză să-i ofere ajutorul, deși are toate premizele de partea lui, unui alt om aflat la nevoie, e clar că se gândește doar la el. Alt neam de extratereștri.
Extratereștrii sunt chiar aici printre noi, privește atent!
E greu să fii empatic dacă n-ai fost învățat așa. E greu să-ți asumi curajul de a ieși din mulțime, de a face un pas în afara rândului și să te pui în papucii celuilalt atunci când cultura în care ai crescut te-a învățat să-l vezi doar ca pe un competitor. Atunci când ai crescut cu întrebarile „Dar ce vor zice ceilalti?”/ „Dar X ce notă a luat?” sau cu proverbul „Să moară și capra vecinului”, empatia nu-ți prea vine la îndemână.
Iar când nu manifești empatia devii extraterestru, rămâi doar tu cu tine în lumea ta. Pentru că asta se numește ALIENARE.
Coincidență că se numesc aliens (extratereștrii)?. Americanii traduc alien sub mai multe forme: extraterestru, străin, pribeag, venetic, bizar, ciudat, neobișnuit.
Atunci când există o adunătură de oameni individualiști cărora le lipsește empatia, tot ce unește o nație rămâne doar pământul țării. Însă și acela ajunge cumva proprietate privată când fiecare își “cumpără” propriul teren zicându-i pământul meu.
E greu să manifești empatia, însă e cu adevărat singura punte dintre tine și celălalt.
E greu să manifești empatia … însă ea e tot ce ne unește.
Alege să nu rămâi extraterestru ci să-ți asumi riscul manifestării empatiei!
