Furia crează furtuni interioare, e năucitoare și are darul de a fi înfricoșătoare dar este și ademenitoare din cauza necunoscutului de care este învăluită. Când ești furios, ești impredictibil, iar impredictibilitatea nu este o stare deloc comodă, deoarece reprezintă în esență lipsa controlului. Și cum lipsa controlului este și va rămâne cea mai inconfortabilă stare, puțini sunt cei care merg într-acolo și experimentează nescunoscutul cu brațele deschise.
Pentru aceia furia aduce multă putere iar din acest motiv ea devine foarte seducătoare. Nu de multe ori am auzit spunându-se în jurul meu că dacă nu faci scandal undeva, nu obții nimic. Am observat că de multe ori așa este și undeva găsesc explicația că e firesc să se întâmple asta. Dacă induci frica în oameni prin amenințări și acuze de tot felul, oamenii fac lucruri pe pilot automat, doar ca să „supraviețuiească atacului tău”. Nu știam cum funcționează asta deoarece eu întotdeauna am obținut ceea ce am dorit fără a manifesta un comportament agresiv și nu mi-a fost foarte clar de ce ar trebui să „fac scandal” ca să obțin ce-mi doresc, asta până zilele trecute.
În ultima perioadă însă am experimentat o stare de furie mocnită și difuză care nu prea mi-a dat pace deloc. Am tot căutat de una singură cauza scânteii, am întors situațiile pe toate părțile însă n-am reușit să ajung la un răspuns, prin urmare am decis să merg cu starea și să văd unde mă duce, știind undeva în ungherul minții că oricum ajung la terapeut săptămâna aceasta, deci am colacul de salvare lângă 🙂
Oamenii furioși sunt de fapt supărați pe ei, nu pe tine. Furia este consecința neasumării
Și a fost greu! Am fost morocănoasă, nu mi-a convenit nimic, aveam impresia că mi se scufundă corăbiile, că oamenii au ceva cu mine, că nu mă înțelege nimeni, am fost lipsită de motivație, am făcut acuzații, ce să zic?! Greu! Și oamenii din jurul meu rămâneau fără cuvinte de cele mai multe ori. Am înțeles însă că atunci când ești furios, nu ești din cauza evenimentelor exterioare, chiar dacă așa pare. Din contră! Ești furios pe tine dar nu vrei să recunoști! Am fost furioasă pe mine însă mi-a fost mai comod să-mi vărs furia pe ceva sau cineva din afara mea, deoarece vina e cam greu de dus. Am făcut compromisuri și nu mi-am asumat rezultatele, de fapt nici nu le-am luat în calcul. Am făcut compromisuri și am plătit un preț numit disconfort și furie.
Abia în cadrul sesiunii de terapie ( mulțumesc C.) am realizat ce s-a petrecut și uite așa furia mea și-a făcut înțeles mesajul, mi-am asumat deciziile și m-am relaxat după doar 50 de minute. Și unii oameni îmi zic că prea ridic în slăvi coachingul și psihoterapia… N-am ce să fac altceva dacă pentru mine sesiunile sunt guri de oxigen atunci când simt că mă asfixiez 🙂
Când cineva în jurul meu era furios (fără un motiv real), îmi crea o stare de disconfort și mă făcea să mă încordez, deoarece de multe ori furia distorsionează realitatea și oamenii fac acuze nefondate sau vorbesc urât. Chiar dacă am învățat să nu iau în serios un om furios, adevărul este că mă deranja atitudinea lor, luându-o câteodată și personal. Până săptămâna aceasta când am simțit pe pielea mea ce se petrece cu adevărat în mecanismul furiei latente.
Un om furios este un om în suferință
Omul furios este în suferință și de cele mai multe ori, suferința lui n-are de a face cu tine ci cu limitele pe care singur și le-a încălcat. Tu ești doar un pion pe tabla lui de șah numită viață. Omului furios îi este greu tare. Are opțiunile limitate și realitatea lui se întunecă. Pe omul furios îl înfunzi și mai mult în povestea lui, departe de adevăratele motive ale furiei sale, dacă îi dai curs furiei sale. Va găsi sute de alte ancore de care să se agațe și va da vina pe orice și oricine și va uita complet că vina este doar la sine.
Și nu vorbesc aici despre furia constructivă, cea asumată, aceea furie care te face să spui stop și să-ți rescrii tiparul vieții. Nu, nu! Vorbesc despre consecințele neasumate ale deciziilor noastre care conduc la furie.
Și oricât de ademenitoare este neasumarea cu a ei furie, eu zic pas! Acum că am înțeles de unde a plecat, mă reîntorc la putere, la asumarea deciziilor.
Tu ce fel de furie experimentezi?
Până data viitoare îți doresc să-ți asumi curajul unei vieți trăite autentic, cu bune și rele.
Cu drag,
Laura
P.S Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să dai like și share ca să ajungă la cât mai mulți prieteni
