Nu ca un tablou.
Iubirea dintre doi oameni este o poveste, iar poveștile sunt imperfecte, vii și conțin intrigi, acțiuni și finaluri, în timp ce tablourile sunt doar momente perfecte suspendate-n timp.
De câte ori aud pe cineva că-și dorește să găsească partenerul ideal sau partenera ideală, sau că vrea relația perfectă, sunt curioasă să aflu și care-s problemele pe care acceptă să le confrunte și ce e dispus/ă să riște ca să obțină ceea ce-și doresc. De obicei răspunsul e doar o bâlbâială, nimic coerent și apoi inevitabil imediat schimbă subiectul. Cine mă cred eu să-i scot din visele lui/ ei cu semizei și zeițe unde totul e doar lapte și miere? Ce tot zic acolo de probleme, ce riscuri? Elucubrații! Iubirea lor e un tablou.
Dar de ce întreb asta? Pentru că atunci când zici „partenerul ideal”, „the one”, în mintea ta tu te referi la o imagine statică ( un tablou) iar când faci asta fii sigur/ă că o să ți-o furi cu prima ocazie. Idealul e o capcană, nu te duce într-acolo!
Presupunând că idealul tău de bărbat ar fi David ( sculptura lui Michelangelo) și tu intri într-o relație cu Gigi din …București, vei face tot posibilul să-l faci pe Gigi să ajungă la forma lui David ( să se ducă la sală, să stea dezbrăcat prin casă etc) sau vei fi frustrată și nemulțumită mai tot timpul pentru că-l vei compara pe săracul Gigi cu David. De ce el nu stă în poziția aceea? De ce nu are aductorii, conductorii 🙂 ca ai lui David? De ce nu e așa misterios ca David? De ce? De ce? Cu siguranță Gigi e un bărbat minunat, da’ cine naiba să-l mai vadă când ai proiectat pe el diapozitive cu David?! Sau Maria, nici ea nu va putea concura vreodată cu Mona Lisa.
De fapt ai grijă că nimeni, niciodată nu va putea concura cu imaginația ta! Nimeni…
Apropo de imaginație, ți s-a întâmplat vreodată să citești o carte și apoi să vizionezi filmul? Nu-i așa că întotdeauna filmul a fost mai slab decât cartea? Așa-i?! Te-ai întrebat vreodată de ce? Pentru că filmul este doar imaginația regizorului pe când cartea, de la prima pagină până la ultima, este doar imaginația ta. Îți creezi o imagine despre cum arată personajele, decorurile, scenele etc și așa îți fixezi derularea acțiunii iar atunci când regizorul vine cu o altă interpetare, bineînțeles că nu v-a fi niciodată la fel de bună ca a ta.
Așa și cu partenerul, relația ideale. Dacă nu te trezești din visare, realitatea nu va fi niciodată la fel de satisfăcătoare ca imaginația ta.
Știi, eu una nu i-am văzut nici pe David și nici pe Mona Lisa umblând pe stradă de mână cu partenerii, în schimb am văzut oameni perfecți în imperfecțiunea lor care au ales să se oprească și să construiască o relație. Oameni care s-au apropiat, s-au îndepărtat ca mai apoi să se apropie iar. Care au ales să scrie povești vii, să se confrunte cu probleme și să-și riște idealurile.
Poți atunca și tu un ochi pe furiș în arhiva memoriei tale să verifici dacă partenera, partenerul sau relația „ideală,” este o imagine statică sau în mișcare. Ai zis ceva de static? 🙂
Dacă tu în sine ești o întreagă poveste, de ce te aștepți ca tu plus încă cineva să formați un amărât de tablou?
Mai bine ia stiloul în mână și pune-te pe scris povești.
Până data viitoare îți doresc să-ți asumi curajul unei vieți trăite autentic, cu bune și rele.
