Sunt oameni educați frumos, cu bun simț, apoi sunt oameni dezinteresați de tot ce ține de educație sau bun simț aka „șmecherii” și poate unii care nu prea înțeleg cum vine treaba asta cu educația.
Să te regăsești ( preponderent) în prima categorie și să te întâlnești cu cei din a doua, e frustrant rău de tot. Să nu ai punte de legătura cu celălalt, de fapt celălalt să refuze voit vreo cale și să vezi că ține de rea voință, te ia cu toate nebuniile. Oricât de zen te-ai da, n-ai cum să te lași neafectat. De fapt hai să nu fac afirmații generice și să spun doar că nu cunosc eu pe nimeni care să rămână zen. Cu siguranță există asceți sau oameni evoluați spiritual, dar până acolo ne bat legile fizicii.
Orice acțiune din exterior îți influențează automat realitatea, n-o spun eu, a spus-o Newton ( principiile fundamentale ale mecanicii). Nu m-am gândit vreodată că fizica mă va ajuta să-mi clarific dilemele existențiale 🙂 dar a făcut-o prin cele 3 principii ale mecanicii.
Primul principiu spune:
Orice corp își menține starea de repaus sau de mișcare rectilinie uniformă atât timp cât asupra sa nu acționează alte forțe sau suma forțelor care acționează asupra sa este nulă. – deci…
Al II lea – o forță care acționează asupra unui corp îi imprimă acestuia o accelerație, proporțională cu forța și invers proporțională cu masa corpului – deci imprimă 🙂
Al III lea – Când un corp acționează asupra altui corp cu o forță (numită forță de acțiune), cel de-al doilea corp acționează și el asupra primului cu o forță (numită forță de reacțiune) de aceeași mărime și de aceeași direcție, dar de sens contrar. Acest principiu este cunoscut și sub numele de Principiul acțiunii și reacțiunii. – reacționăm…
Cei evoluați spiritual cred că au alt nivel de referință și că ei rezonează cu Galileo Galilei 🙂 și principiul relativității. Ei înțeleg cu adevărat treaba cu relativitatea și o trăiesc în toată viața lor. Sincer, nu am fost p’acolo, decât când am fost pe muchia dintre viață și moarte, ca să-l înțeleg cumva. Revin cu detalii dacă voi ajunge.
Pe mine de cele mai multe ori răutatea voită și aroganța mă revoltă și mă frustrează. Sunt dăți în care le înțeleg pozițiile, dar sfidările și lipsa voită a empatie de cele mai multe ori mă înfurie teribil. Refuz să înțeleg și să accept oamenii care văd că fac rău și continuă, deoarece așa își iau ei importanța. E cel mai ușor să fii important când ai un pistol în mână, evident! Sau e ușor când ești în poziție de superioritate și te folosești de poziția ta privilegiată.
Pot lua atitudine, pot face gesturi și fapte bune care pot și vor echilibra balanța, pot înghite în sec și lăsa capul jos spunându-mi că nu mă impactează pe mine, deși n-are cum sau pot să lucrez la evoluția mea spirituală. Oricum aș da-o, până la evoluția spirituală drumul este cu frustrare.
Drumul tău cum este și tu cum procedezi? Ești pe la Newton sau pe la Galilei?
Până data viitoare îți doresc să-ți asumi curajul unei vieți trăite autentic, cu bune și rele.
