Mă întreb oare de ce niciodată când am ajuns la medic cu diverse probleme de sănătate, n-am fost întrebată despre emoțiile mele, despre cum era relația mea cu părinții, relația de cuplu sau nivelul de stres din viața mea?
Sau de ce niciodată n-am fost întrebată dacă am consultat un psiholog?
Nu, de fiecare dată mi s-au prescris pastile pentru simptome, dar nu m-au îndrumat vreodată spre cauza reală. Și bineînțeles că la interval scurt, inflamația apărea sub o altă formă… Ah, nu, mint! Un singur medic a făcut mișto de mine că ( nu mai țin minte exact despre ce este vorba) astea vin de la căpuț, iar atitudinea lui a adus mai multă rușine decât un ajutor. Dar a fost un singur medic și chiar i-am luat feedbackul în serios atunci și am lucrat cu asta.
N-am făcut niciodată legătura între furie și diversele boli. N-am făcut niciodată legătura dintre teamă și diversele răceli. N-am făcut niciodată legătura dintre otite și nevoia de a nu mai auzi chestii… niciodată! Pentru medicină mintea pare o chestie separată de corp și omul separat de mediul în care locuiește sau în care trăiește.
Și nu, nu sunt adepta noilor curente care susțin că nu există bolile sau împotriva vaccinurilor, deloc. Admir și sunt recunoscătoare medicinei, îi pun sub lupă doar un țesut cangrenat.
Țesutul acela ce leagă mintea/ emoțiile de corp – legătura dintre schimbările fiziologice pe care acestea le produc în corp.
Și asta este tot medicină, doar că nu există o legătură reală și autentică între ele.
Iar astea le scriu dintr-o frustrare dar și o eliberare pe care le simt din momentul în care am încetat să fiu client fidel al cabinetelor medicale, din momentul în care am început să le înțeleg cauzele adevărate și să le lucrez în terapie. De când am încetat să-mi mai suprim emoțiile.
Scriu asta pentru cei care nu înțeleg ce se petrece cu ei chiar dacă medical sunt – clinic sănătoși – sau au diverse afecțiuni din senin ( fără explicații logice).
Scriu asta cu mențiunea că ambele domenii trebuie îmbinate, însă niciodată separate.
Mintea este în corp și omul trăiește într-un mediu care-l modelează.
Până data viitoare îți doresc să-ți asumi curajul unei vieți trăite autentic, cu bune și rele.
Cu drag,
Laura
