De multe ori în trecut mi s-a întâmplat să simt confuzie în preajma unor oameni care vorbeau frumos dar în prezența cărora ceva nu făcea click. Să simt că ceva nu e chiar așa cum spun cei din fața mea.
Cu atât mai multă confuzie simțeam când ceilalți din jurul meu îmi spuneau că nu e ok ce simt și că de fapt sunt oameni de treabă, adică mă înșeală corpul. De multe ori vorbele unor persoane nu erau congruente cu limbajul corpului lor, iar stomacul meu simțea lucruri astea. Căutam explicații logice de ce simt ce simt și nu găseam nimic care să-mi confirme.
Nu știam că e nevoie să mă încred în mine și nu în vorbele goale ale altor oameni. Simțeam enorm de multă rușine față de ce experimentam. Era ceva ce nu-mi puteam explica. Cum? Nu știu să recunosc binele în alții? Și din fiecare interacțiune mică în care corpul îmi spunea nu iar urechile da, îmi trădam adevărul meu. Mă trădam pe mine și mă îndepărtam de mine.
Neavând încredere în mine, fugeam după cei care vorbeau vorbe goale și mințeau frumos cu unicul scop de a controla. Ce nu știam era că ascultându-i le dădeam de fapt acces la părți din mine, părți de care eu mă îndepărtam. Oricine venea și făcea un compliment ( pe care nu-l simțea) legat de ceva ce eu eram nesigură în sinea mea, și chiar dacă simțeam că minte iar din mine tot corpul țipa ca să fug în partea opusă, eu stăteam și cădeam pradă cuvintelor goale.
Mi-a luat mult timp să ajung să recunosc alarmele trase de corpul meu. Am stat ceva în terapie până terapeuta mea mi-a zis că ar fi timpul să-mi ascult adevărul intern, să-i dau crezare intuiției mele care niciodată nu s-a înșelat. Acum îmi pot asculta corpul deoarece am procesat traumele care mă făceau să n-am încredere în mine. Corpul știe mai mult decât știe mintea rațională.
Acum de câte ori îmi spune nu, nu este. Se mai întâmplă să mai calc strâmb, dar revenirea este mult mai rapidă.
Pe tine ce te face să nu-ți dai ascultare intuiției? Ce-ți reduce la tăcere alarma internă?
La mine era lipsa încrederii în mine.
Important este să începi să te împrietenești cu semnalele corpului tău. Câteodată poate fi vorba de o traumă la fel cum poate să nu fie.
Cel mai des reducem la tăcere inteligența corpului atunci când cunoaștem potențialii iubiți sau iubite. Acolo miza fiind mare, tendința este de a crede că ne înșelăm și că suntem prea pretențioși, când de fapt adevărul e gol goluț în fața noastră.
Fii cu băgare de seamă când încep să țârâie alarmele! Ai încredere în ele!
Educația relațională este o alegere!
