Nu poți fi bine pentru ceilalți atunci când nu ești bine pentru tine. E utopie să crezi că poți asta! Poți mima binele, dar nu poți da mai departe ceva ce-ți lipsește și ție. Dacă l-ai avea, ai profita mai întâi tu de el, nu?
Binele ori este, ori nu este. Altfel e binișor sau rău.
N-ai cum să fii acolo pentru mine când tu ai uitat cine ești. Nu-mi poți ține spațiul atunci când ți-e frică sau când nu mai ai picioarele bine înfipte în pământ. Nu e ceva ce cred, e ceva ce se simte, siguranța ta se simte, la fel și nesiguranța.
Mai bine spune-mi că vrei să descoperim binele (uitat/ pierdut) împreună și atunci ne vom hrăni și eu și tu, altfel simt (inconștient) că (mă) furi. Altfel înseamnă că de fapt te ajut ca să mă ajuți și nu acesta este schimbul pentru care vin către tine.
Tu iubito, iubitule, prietene, partenerule de afaceri, terapeutule, colegule, managerule, nu fi un om de hârtie! Nu mă fura de adevăr! Spune-mi mai bine că nu știi cum este să construiești o relație, spune-mi că nu știi cine ești cu adevărat, spune-mi că nu știi ce vrei mai mult decât ceea ce ți s-a spus că trebuie să vrei, spune-mi că nu știi să mă privești așa cum aș vrea eu s-o faci și mai spune-mi că vom încerca și vom descoperi împreună… și te voi crede. Arată-mi-te așa cum ești tu și mă vei învăța cea mai frumoasă lecție, cea a vulnerabilității. Nu trebuie să fim bine tot timpul, binele e o construcție internă ce nu se termină niciodată.
Dar vom știi cine suntem, doi oameni care acum nu sunt bine dar care împreună pot construi binele de mâine.
Altfel te vei transforma încetișor din om de seamă în hoț de visuri.
Nu, așa nu!
Până data viitoare îți doresc să-ți asumi curajul unei vieți trăite autentic, cu bune și rele.
Cu drag,
Laura
