Nu este nevoie să te schimbi, poți învăța în loc să zbori

Metaforic vorbind, pentru mine procesul terapeutic sau cel de coaching este o pregătire pentru un zbor lin. Un proces în care un om cu aripile lipite de spate, ce cară după el o colivie ruginită, pleacă în căutarea unui specialist împreună cu care va învăța sau își va aminti cum să lase în urmă colivia, să-și întindă aripile, să se antreneze ca mai într-un final să-și ia zborul.

Becul nu știe și nu vrea să se schimbe. Are doar nevoie de cineva care să observe, să fie dispus să-i spună ( empatic ), dispus la schimbare și care să dețină foarte multă răbdare.

Așa și tu.

Dar hai să-ți împărtășesc o veste minunată, este ok să nu vrei să te schimbi. Pentru că știi ceva, în adâncul sufletului nostru, fiecare dintre noi ne-am dori să nu fim nevoiți să ne schimbăm, Acesta-i adevărul! Chiar dacă te-ai obișnuit să vezi peste tot cum se tot schimbă unii oameni de pe Facebook și cât de cool este acest proces, sau cum „scapă” unii în 3 zile de diverse comportamente nedorite, îți garantez (din experiența mea) că voalează mult procesul. Schimbarea începe din momentul deciziei, însă ea este un proces și nu un rezultat. Plus, consider că informațiile vehiculate sunt un pic eronate în ceea ce privește abordarea părții pe care o vrei schimbate, ca fiind NAȘPA sau negativă. Sau că după o schimbare devii brusc tabula rasa. Ce vrei acum să schimbi, cândva ți-a fost colac de salvare, hai totuși să nu fim amnezici! 

Sunt studii care arată că orice conexiune neuronală odată formată, poate fi doar dezactivată, însă niciodată ștearsă. Adică există întotdeauna neșansa ca la cel mai nebănuit (îl denumesc nebănuit presupunând că n-ai analizat niciodată care erau factorii declanșatori ai unui obicei și ce nevoi erau satisfăcute în fundal. Dacă ai făcut analiza asta, te rog fă abstracție de termenul asta) factor perturbator să ți se reactiveze. Îmi pare rău să te dezamăgesc ( am scris aici că nu pare chiar așa de rău și ai să înțelegi de ce), dar asta este realitatea pe care o dovedesc studiile efectuate pe parcursul anilor de analiză ale celor cu dependețe ( referințele le-am luat din cartea revelatoare – The Power of habit, Charles Duhigg).

Dar revenind, e ok să nu vrei să te schimbi. Este ok să ți se pară un proces mult prea anevoios. Dacă consecințele unui comportament pe care vrei să-l schimbi, nu te deranjează, e și normal să nu vrei să-l schimbi. De ce ai face-o?

Doar tu poți decide ce vrei să faci mai departe, dar să știi că ești ok așa cum ești. Și mi-aș dori să vezi și tu asta. Dar dacă tot te afli aici, haide să vedem împreună cum ești și cine ești tu de fapt și dacă apare ceva, doar dacă apare, care nu se simte bine, vedem după aceea ce este de făcut.

Te-ai gândit vreodată că la un psiholog/ psihoterapeut/ coach te poți duce și în alte situații decât în cele în care suferi? Te poți duce în cele în care vrei să te cunoști mai bine, în care vrei să-ți descoperi talentele, să-ți accesezi creativitatea, să îți întărești încrederea în tine?  Sunt 100% convinsă că ai trăsături, abilități, talente super mișto, dar pe care poate le-ai uitat și care de multe ori necesită o altă persoană cu care să construiești împreună pârghii de a le aduce din nou la suprafață. Câteodată ai nevoie de un antrenor cu care să înveți cum să-ți deschizi aripile și să ai încredere că poți să zbori.

Metaforic vorbind, pentru mine procesul terapeutic sau cel de coaching este o pregătire de un zbor lin și o aterizare în picioare. Un proces în care un om cu aripile lipite de spate, ce cară după el o colivie ruginită, pleacă în căutarea unui specialist împreună cu care va învăța sau își va aminti cum să lase în urmă colivia, să-și întindă aripile, să se antreneze ca mai într-un final să-și ia zborul. Oare cine nu-și dorește să zboare?

Terapeuții nu vor suferi niciodată de sindromul cuibului părăsit, ci ei îți vor aplauda zborul, își vor sufleca mânecile și când te vor fi văzut sigur în zborul tău se vor întoarce ca să dezamorțească alte aripi 🙂

Ești pregătit/ă să înveți să zbori? Eu doar ce am terminat de aplaudat…

Până data viitoare îți doresc să-ți asumi curajul unei vieți trăite autentic, cu bune și rele.

Articole similare

Lasă un răspuns

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.