Modul în care colaborezi cu corpul tău și cum îl „utilizezi” spune mai mult despre tine decât orice ai scoate pe gură sau ai pune pe tine.
Mă uit în jurul meu și sunt suprinsă de procentul scăzut de oameni care sunt conștienți de spațiul din jurul lor dar și de așezarea corpului lor în spațiu. Văd în schimb atât de mulți oameni care-și expun enorm de mult corpul, fără a fi atenți măcar o clipă la asta.
De unde îmi dau seama? Din modul în care pășesc, din modul în care-și poziționează corpul în jurul anumitor obiecte sau în apropierea altor persoane. Din cât de aproape sau de departe stau de cineva, de înclinația corpului, din modul în care au aliniate capul, coloana și picioarele. Cât de dreaptă e coloana, cum sunt umerii poziționați, cum respiră, de legătura lor cu pământul. Am văzut atât de mulți oameni care intra în spațiul altor persoane cu ideea că își fac loc singuri și că-s stăpâni pe situație, nevând nici măcar o idee vagă despre expunerea totală la care se supun. Unii cred că este semn de superioritate să întorci spatele cuiva, însă habar n-au că a nu avea vizibilitate asupra celeilalte persoane. înseamnă de fapt un semn de mare slăbiciune. Oamenii care trec înaintea ta de o ușă sau la un rând, știi ce fac? Exact! Își expun părțile vitale. Ai observat cumva cum conducătorii statelor se invită unii pe alții într-o încăpere și evită să fie primii care trec de o ușă? Te-ai întrebat vreodată oare de ce? 🙂 Exact din același motiv.
Atunci când îți micșorezi de bună voie spațiul vital, să spunem de aprox. lungimea unui braț de jur împrejurul tău ( excepție făcând spațiile aglomerate – doar gândește-te o clipă cât de confortabil se simte corpul tău în spațiile în care stai corp la corp), ești în pericol. Nu mă refer neapărat la pericolul fizic deși acesta este primul vizat, ci mă refer de data aceasta la pericolul energetic sau psihic. A micșora spațiul de siguranță denotă absență totală, e ca și cum ar fi un corp fără cap, fără căpitan.
Cum poți exersa? Îți spun ce m-a ajutat pe mine: artele marțiale (aikido), TRE, mindfulness, masaj, diverse terapii, psihoterapie, coaching (toate cu orientarea pe corp), și mai nou yoga. Acestea m-au ajutat pe mine, însă orice forma de exprimare care te face conștient/ă de corpul tău, este perfectă.
Îți recomand să începi de mâine să fii atent/ă la oamenii din jurul tău, poziționarea corpului lor și gradul de conectare/deconectare a minții de corp. Și apoi negreșit uită-te la tine.
Până data viitoare îți doresc autenticitate, asumare și atenție la corpul tău !
p.s Îți las și un documentar despre limbajul corpului, ușor de înțeles și amuzant totodată. Enjoy!
Și încă unul despre artele marțiale
