Așa-i că ți-ai dorit măcar o dată în viața asta să-ți poți rezolva unele problemele presante atunci când apar sau cel puțin să nu le mai eviți? Nu ești singurul sau singura!
Una dintre tehnicile cele mai sănătoase și mai stabile este, bineînțeles, cea a asumării responsabilității. Atunci când problema este la tine în ogradă te poți ocupa de îndelete de ea, însă dacă din obișnuință o arunci peste gard, între tine și problema va sta acum un obstacol nou – gardul și uite așa îți vei fi dat o nouă problemă de rezolvat. De fapt haide să recunoaștem că te folosești de gard ca să ții problema la distanță 🙂
Când oamenii se luptă cu emoțiile lor vorbesc în termeni generali despre situația presantă sau vorbesc despre alții, niciodată despre ce simt.
Atunci când emoțiile sunt copleșitoare există tendința de a le ține la distanță, însă distanța aceasta nu le va rezolva niciodată. Nu ești singurul în treaba asta, cu toții procedăm așa fiind un mecanism de apărare.
Dacă te suprinzi vorbind despre o situație care te deranjează și totuși vorbești despre ceilalți, să-ți fie clar că ești departe de rezolvarea „problemei” care-ți creează disconfort. Depărtarea sună cam așa: „Așa face toată lumea/ Nu este normal așa?/ Așa trebuie făcut/ toți spun asta/ așa suntem noi femeile/ bărbații/ toți bărbații/ toate femeile” sau când te suprinzi adresând întrebări interlocutorului: ” Ai fost vreodată în situația asta?/ Tu crezi că au procedat corect? Ți se pare normal?/ Știi că toți oamenii fac așa etc” fă un pas în spate, respiră și pentru început acceptă ideea că prin aceste tehnici te îndepărtezi de tine.
Ce poți face pentru a te apropia de soluționarea ei și pentru a-ți asuma posesia asupra situației:
1. Asigură-te în primul rând dacă-ți dorești să soluționezi problema respectivă sau doar îți place să vorbești despre ea.
De cele mai multe ori repeți aceleași povești la nesfârșit ( deși afirmi și îți dorești să nu mai faci asta) deoarece există niște „beneficii ascunse” pe care le iei din situația respectivă. Unul dintre motive este atenția pe care o primești atunci când vorbești despre problemele tale sau importanța pe care o experimentezi atunci când repeți o anumită atitudine față de anumite persoane. Literatura de specialitate numește acest rol ca fiind unul de victimă care se complace, adaug aici de cele mai multe ori este un rol a cărei identitate a fost asumată cu mulți ani în urmă ( ca metodă de protecție) și acum este deja insesizabilă.
2. Identifică-ți tehnica personală prin care „îți iei mâna de pe problemă” sau te îndepărtezi de ea
Există un tipar mental/ verbal pe care l-ai format sau învățat în cei mulți ani de „practică” și pentru care ai nevoie de atenție special dedicată ca să-l poți identifica. Cel mai bun barometru este să-ți verifici emoțiile în momentul în care povestești „Cum mă simt în acest moment/ Ce senzații experimentez”/ Ce simt în corp?”. Dacă nu simți nimic în timp ce povestești despre sau ești furios pe ceilalți, respiră adânc și fă o pauză. Aici este vorba despre tine nu despre ceilalți. Întoarce-te înapoi la tine, altfel îți pierzi puterea.
3. Înlocuiește afirmațiile generale de genul „Toți oamenii sunt așa, Pare că/ Așa face toată lumea/ Nu este normal așa?/ Așa trebuie făcut etc” și întreabă-te în schimb „Ce anume simt eu vis a vis de situația aceasta? Cum simt eu să fac acum?”
4. Notează-ți factorul declanșator, reacțiile tale imediate și tehnicile aplicate
Un comportament a ajuns acolo unde este doar prin repetare și validare, iar ca să poți avea claritate asupra recțiilor „mai puțin cunoscute sau clare” ale tale și pentru a le înlocui cu unele care să te susțină și să te mulțumească, ai nevoie să parcurgi fix același drum, doar că înapoi acum.
5. Ia-ți un carnețel de buzunar sau fă-ți un fișier în telefon și notează-ți în fiecare zi de fiecare dată când te întâlnești cu situații presante:
– ce anume te-a „deranjat”;
– ce emoții ai simțit sau n-ai simțit ci ai gândit;
– ce ai făcut sau ce ți-ai dorit să faci și n-ai făcut;
– ce beneficiu ascuns ți-ai luat din situația asta
– ce ai putea să faci data viitoare ca să schimbi rezultatul ( doar ca exercițiu de imaginație)
6. Stabilește-ți o zi din săptămână de preferat în weekend în care să treci prin notițele pe care le-ai scris cu intenția de a observa;
Cel mai facil rol neasumat este cel de judecător. Măcar 1 dată pe săptămână dă-ți voie să fii doar observator și să-ți imaginezi că ceea ce citești reprezintă un proiect important pentru tine, un proiect pentru care cauți soluții. Vreau să observi de câte ori se repetă un anumit comportament ( dacă se repetă) și dacă-ți sunt cunoscuți pașii pe care-i parcurgi.
7. Începe pas cu pas să aplici ceea ce ai scris că vei face data viitoare, iar la fiecare mică reușită premiază-ți comportamentul.
Orice obicei se implementează prin validare, iar validarea în cazul schimbării un comportament este nevoie inițial să fie făcută voluntar. Ai puterea de a-ți stabili singur metodele de validare ale succesului. Fă-o!
8. Îți poți lua un camarad de drum cu care să vă împărtășiți rezultatele.
Nu este neapărat nevoie însă este extraordinar de important să împărtășești reușitele tale cu cineva care înțelege prin ceea ce treci și care este determinat să facă schimbări în viața proprie, ceilalți vor încerca să te tragă înapoi. Se tem de necunoscut.
Îți recomand să faci acest exercițiu de igienă emoțională pentru cel puțin 3 săptămâni ca să își poți contura o idee despre ce automatisme există în procesele tale interne. Scrisul este revelator!
Dacă întâmpini rezistențe la pasul 5, întoarce-te te rog la primul pas și rămâi acolo până când îți va fi clar că vrei să rezolvi problema cu adevărat, altfel vorbim vorbe și dacă ai citit rândurile de mai sus ca să-ți găsești un „gard”, atunci e clar că ți-ai irosit timpul.
Până data viitoare îți doresc să-ți asumi curajul unei vieți trăite autentic, cu bune și rele.
Cu drag,
Laura
