Atunci când simți tendința să dai sfaturi cuiva deși nu ți le-a cerut, oprește-te o clipă și întreabă-te ce anume te împinge să faci asta.
Dacă persoana respectivă nu ți-a cerut părerea, deci implicit nu este nevoia ei, să fie oare nevoia ta?
Oare ce nevoie? De a fi auzită? Sau poate aceea de a fi utilă? Apreciată? Sau nevoia de aparteneță și de importanță? Și dacă să presupunem că ar fi nevoia ta de fi de utilă, ce te împinge totuși să vrei să fii utilă chiar atunci când nu ți s-a cerut asta?
Cu siguranță știi și ai mai auzit spunându-se că atunci când cineva nu vrea să-și rezolve problema, nu caută soluții și nici nu cere ajutorul, doar vrea să fie ascultată, deci orice încercare de ajutor va fi sortită eșecului.
Știind că cealaltă persoană nu-ți va primi ajutorul, oare ce experiență de-a ta din trecut te face totuși să insiști la „porți închise”, sperând că totuși ți se vor deschide? Ce rană este atinsă?
Cine ( persoană importantă pentru tine) și când ( evenimentul & vârsta) în viața ta nu ți-a apreciat ajutorul atunci când l-ai oferit? Cum ți-a fost „răpit” darul de a oferi ( poate chiar în nenumărate rânduri)?
O rană de care te îngrijești, are deja un plan de tratament început și mari șanse de vindecare. În schimb o rană ascunsă, poate eroda și cel mai puternic om.
Până data viitoare îți doresc să-ți asumi curajul unei vieți trăite autentic, cu bune și rele.
