Azi dimineață, din comoditate și pentru că am plecat târziu de acasă, am decis să iau câteva stații autobuzul. Suprinzător am așteptat cam mult să vină un autobuz. Aveam trei opțiuni, însă nici unul nu a ajuns timp de 15- 20 minute. De obicei vin la un interval de 10 minute maxim. Dacă acum ceva timp îmi lungeam gâtul și mă duceam în mijlocul străzii, peronului să văd dacă nu se observă măcar o roată de autobuz, metrou, tren, de ceva vreme am încetat să mă mai agit, deoarece am realizat că n-am schimbat niciodată cu nimic rezultatul, ci din contră, mai întotdeauna reușeam să mă enervez la culme.
Deși eram în întârziere, situație deloc confortabilă pentru mine, m-am suprins relaxându-mă și decizând să folosesc timpul pentru a-mi pune în ordine câteva gânduri care nu-mi dădeau pace, nu înainte însă de a-mi lăuda decizia de a nu cădea pradă enervării, lucru deloc ușor și cu care lucrez de ceva vreme. Am anumite butoane care odată apăsate, îmi activează inconștient temperamentul latent coleric, iar pe unul dintre butoane scrie – „așteptarea în stație”.
Problema nu o constituie existența acestor „butoane”, problema apare atunci când n-avem habar de existența lor.
Și în timp ce unii oameni au renunțat la așteptare luând-o la pas, la nici 2 minute distanță, la semafor au apărut nu unul, ci patru autobuze, unul după celălalt. Uitându-mă îndelung la ele am înțeles că exact așa se întâmplă și cu obiectivele mele. De multe ori fac ceea ce trebuie, mă prezint, depun efort, am răbdare (și nu prea) și totuși de multe ori rezultatele întărzie să apară. Și mă agit, mă enervez, încep să înjur câteodată, de multe ori am abandonat și am plecat, când de fapt poate după colț m-au așteaptat nu unul, ci patru șanse adunate.
Însă din starea mea de relaxare am avut loc astăzi să mă bucur de întâmplare, să-i văd sensul și să-mi aleg conștient „șansa” în care să mă urc, în timp ce toți ceilalți s-au aruncat în primele autobuze, înjurând de mama focului. Iar în final n-a fost doar un drum cu autobuzul spre destinație, ci am beneficiat de o cursă specială cu UberAutobuzul pe care am împărțit-o doar eu și o altă doamnă, în timp ce toți furioșii stăteau sandviș în autobuzele din fața noastră. Și erau fix aceleași curse…
„Acela care are răbdare poate avea ce-și dorește”- Benjamin Franklin
Până data viitoare îți doresc să-ți asumi curajul unei vieți trăite autentic, cu bune și rele.
