Confruntă-le chiar și la o scală mică.
Confruntă-le chiar dacă doar închizi ochii și te imaginezi făcând acel lucru.
Este exact aceeași metodă care în cabinetele de terapie se numește tehnica scaunului gol și care constă în a „aduce” pe un scaun gol, persoana de care te temi sau căreia ai să-i spui ceva și nu ai îndrăznit. Este o tehnică fenomenală care m-a transformat dintr-o sceptică convinsă într-o promotoare înflăcărată. Folosește-te de imaginația ta, fă-o să lucreze pe tine.
Până la urmă imaginația este baza „inovației” din VR ( tehnica realității virtuale) care în curând va revoluționa viitorul vizionării filmelor, tehnicilor de relaxare etc.
Atunci când sunt activate butoanele fricii și nu numai, creierul nu mai poate face distincția dintre realitate și închipuire iar acest lucru este atât benefic cât și dăunător. Vreau să îl folosim în favoarea noastră, înainte de a o face altcineva.
Ideea este că cea mai scurtă, grea si mai rezistentă cale către vindecare este cea a confruntării directe cu factorul stresor ( vorbim de un factor stresor de intensitate medie spre scăzută).
Discuțiile despre factorul stresor ( cum este la mine de exemplu teama de a mă scufunda) ajută la conștientizarea, la identificarea tiparului, a factorilor declanșatori, însă vindecarea completă ( vorbesc din propria experiență) apare după confruntarea directă, din expunerea chiar dacă această expunere este la nivelul imaginației. Se închide un cerc. Eu fac aproape un an de când am făcut scufundări prima oară și chiar dacă a fost o experiență extraordinar de puternică și dificilă pentru mine, astăzi sunt un om mai curajos și mai încrezător datorită ei. Deoarece atunci când ne facem din creier un aliat și îl asigurăm că nu vrem să ne facem rău, facem o echipa greu de clintit din loc. După experiența scufundării am mers pe jar încins în picioarele goale ca și cum aș fi mers pe nisip. Mi s-a părut floare la ureche. Normal, înainte îmi învinsesem una dintre cele mai puternice temeri ale mele.
Unul dintre secrete vindecării prin expunere este că prin confruntare directă îți implici și corpul și implicit memoria corpului.
O altă tehnică folosită este cea a desensibilizării treptată. Dacă de exemplu îți este frică să mergi la dentist să-ți faci o carie, caută un dentist care acceptă ca tu să începi cu pași mici. De exemplu prima oară ai putea să stai ceva timp doar pe hol sau să intri în cabinet și să vorbești cu medicul stomatolog. A doua ședință ar putea să-ți dea explicații legate de procedură sau chiar să iei contact cu instrumentele, să le ții în mână, să simți din ce sunt făcute, ideea este să te familiarizezi.
Important este să nu grăbești procesul. Nu vrem să ne traumatizăm și mai profund și să facem procesul ireversibil.
De ce este mega super extra important să implicăm și corpul ( mai ales) în acest proces al vindecării? Deoarece mare parte din evenimentele trecutului sunt indisponibile memoriei conștiente, însă ele se află captive în corp iar corpul vorbește un alt limbaj. El ne arată, ne îndrumă.
Dar cu ce rost toate astea? Ce rost are să treci prin chinurile facerii când poți sta în banca ta, liniștit, cu temerile în „colțul” stâng al creierului, active dar cuminți și tu să-ți vezi de treaba ta? Ce rost să îți supui calmitatea ( aparentă) la atât de mult efort. Nu mai bine stai acolo?
Personal consider că nu este sănătos să faci asta, deoarece temerile cele mai mari ținute ascunse timp îndelungat, prind miros de stricat. Poți încerca cât vrei tu să dai cu odorizant peste, n-o să meargă. Ți-o zic din proprie experiență 🙂 A mers o perioadă, până n-a mai mers deloc… Mă însoțea mirosul peste tot. De multe ori dădeam vina pe ceilalți și îi acuzam că nu se spală.
Exact ca atunci când calci în rahat pe stradă și te plimbi cu el peste tot 🙂 și mai ales când nu verifici mai întâi papucii tăi ci te uiți mai degrabă acuzator la ceilalți, până elimini toate pistele. După ce le-ai eliminat și nu mai reziști de la miros, realizezi că de la tine vine :)) Ți s-a întâmplat?
Deci, poți alege să te dai cu parfum peste mirosul neplăcut sau poți alege să faci duș înainte de a te da cu parfum.
Tu ești căpitanul vieții tale. Lași nava în derivă sau o duci în portul corect?
Până data viitoare îți doresc să-ți asumi curajul unei vieți trăite autentic, cu bune și rele
