Despărțirile sunt dureroase, sunt debusolante și te forțează să-ți restructurezi viața într-un mod și într-un moment pe care nu ți le-ai plănuit și nici gândit. Durerea vine la pachet cu gândul că este interminabilă și că niciodată nu vei mai experimenta ceea ce îți închipui că ai pierdut și de multe ori da, chiar pierdem. În procesul unei despărțiri atribuim în schimb tot ce era mai bun din noi celeilalte persoane, chiar dacă nu aveam cea mai echilibrată relație.
O despărțire aduce cu sine multă informație de mult uitată și din păcate, multă din ea este selectată pe principiul lucrurilor bune care s-au petrecut. Mintea se forțează cumva să uite de durere și aduce în față preponderent momentele frumoase și găsește nenumărate scuze și explicații. Auzim și spunem des „era el/ea nu știu cum, dar mă iubea” sau „reacționa așa și pe dincolo, dar era un bărbat/ femeie foarte bună” sau „Chiar dacă spunea x sau y, de fapt nu voia să spună asta”…
M-am gândit mult la ce aș recomanda să nu se facă după o despărțire ( decisă de tine sau de către partener) și am adunat tot ce mie mi-a fost pansament pentru suflet.
1. Să nu-ți dai timp să procesezi ceea ce se petrece cu tine
O relație reprezintă un drum în viață și o bază de siguranță pentru celelalte domenii ale vieții noastre și orice dezechilibru în această direcție, atrage după sine o dezechilibrare a întregului sistem. Este normal să te simți că ți s-a dereglat busola și că lucrurile nu mai au sens. Nu mai au sensul cu care ai fost obișnuit/ă, nu sens în general. Întotdeauna după o despărțire va apărea o destructurare și apoi o restructurare. Ai încredere că lucrurile ți se întâmplă cu un motiv.
2. Să te judeci pentru emoțiile tale
Orice despărțire vine cu o avalanșă de trăiri specifice pentru fiecare om în parte. În funcție de natura relației, de modul în care s-a produs despărțirea, durata și calitatea relației, emoțiile sunt din toate spectrele cunoscute. Ele au nevoie de spațiu ca să se exprime și să iasă la suprafață. Știu că în jurul tău oamenii vor dori să te scutească de suferință spunându-ți să fii tare și să nu te lași pradă emoțiilor, adevărul este că tot ce experimentezi se cere experimentat și tot ce simți este absolut normal. Dă-ți voie să suferi ca să eliberezi durerea de acolo de unde stă captivă altfel va ieși prin altă parte. cu altă ocazie. Tot ceea ce simți este uman și normal.
3. Să vorbești de rău partenerul
Chiar dacă la prima strigare pare foarte ademenitoare această activitate, crede-mă că în timp își va arăta colții. Da, este firesc să vrei să-ți verși furia și s-o/ să-l faci cu ou și oțet, însă aici mă refer la cu totul altceva. Mă refer la denigrarea aceea și la dezumanizarea omului care până mai ieri îți era partener de cuplu. Cu care până mai ieri ai împărțit emoții, bunuri, iubirea, casa și viața ta. Cel/ cea pe care ai ales-o să-ți fie alături și care acum a ales ( prin diverse metode mai ortodoxe sau nu) să fugă. Vorbind de rău și jignind fostul partener, inconștient îți pui la îndoială tot ce-ai ales tu înainte. Poate n-ai ales bine, corect, sau poate ai ales dar pur și simplu oamenii se schimbă. O să vezi că o să te doară mai târziu vorbele celorlalți cărora le-ai dat voie să-ți oglindească jignirile partenerului. Dacă după un timp realizați că nu puteți trăi unul fără celălalt și vă împăcați? O să te cam învinovățești ( inconștient) ori pentru că te-ai împăcat cu idiotul/ idioata aia sau scenariul 2, că ai putut să vorbești atât de urât despre acest om minunat. Apoi vei încerca ( la fel de inconștient) să-ți repari „vina jignirii” prin acțiuni care nu-ți sunt tipice. Ce să mai spunem despre prietenii cărora le-ai dat voie să participe la „masacrul” partenerului?! Îi vei vedea ca pe niște invidioși sau îți va fi rușine să dai ochii cu ei.
Încearcă să respecți alegerile tale și ale oamenilor de lângă tine, chiar dacă ele sunt în contradicție cu tot ce cunoști și ați agreat împreună. Oamenii se schimbă.
4. Să păstrezi la vedere fotografiile cu voi doi
Dacă decizia este una asumată și fermă de a nu te mai întoarce și presupunând că despărțirea a fost una neașteptată iar între voi nu a existat o relație de prietenie autentică, de cele mai multe ori, a te îndepărta în prima fază de factorul perturbator este cea mai indicată metodă. Ascunde pentru moment tot ce ai și-ți poate aduce aminte de el/ ea și dacă mai târziu vei decide altceva, poți să te mai uiți.
5. Să nu vorbești cu ceilalți despre ceea ce simți de rușine sau de teamă că te vor judeca
Alege-ți atent prietenii care-ți pot sta alături în aceste momente grele și varsă în spațiu de siguranță dintre voi, tot ce simți să scoți afară. Poți alege să mergi la un psiholog sau un psihoterapeut dacă simți că nu există disponibilitate și spațiu să-ți poți exprima durerea. Dar alege neapărat o cale prin care să eliberezi tensiunea acumulată pe parcursul procesului. Dar asta nu înseamnă să oprești străini pe stradă ca să le povestești ce ai pățit. Contează foarte mult ca oamenii din jurul tău să aibă capacitatea de a rămâne neutri ca să te poată ajuta să separi neghina de grâu sau pe românește, să-ți aducă perspective noi pe care să le iei în calcul. De multe ori ne comportăm ca un disc stricat și repetăm aceeași poveste la nesfărșit, care ne duce fix nicăieri.
6. Să-l urmărești frenetic pe toate rețelele de socializare sau pe stradă
Atâta vreme cât în timpul relației știați unul de celălalt, obișnuința te împinge să continui același tipar și să știi neapărat ce se petrece în viața lui/ ei. Undeva în subconștient există și dorința ( dacă partenerul a ales să plece) ca partenerului să nu-i meargă bine și să-și dea seama ce greșeală a făcut decizând să încheie relația voastră, iar aici urmărirea ta prinde rol de confirmare a rolului tău de cea mai bună persoană din viața lui/ ei. Dacă îl urmărești deja pe stradă și chestii îți recomand să upgradezi un pic specializarea și să cauți un psihiatru 🙂
7. Să nu dai crezare gândurilor care-ți șoptesc că nu vei mai iubi la fel
O vei face. După fiecare despărțire importantă am crezut că n-am să mai simt ceea ce am simțit și … așa a fost dintr-un punct de vedere. N-am mai simțit la fel, însă am învățat ce am nevoie cu adevărat și am simțit mult mai multe și mai colorate.
8. Nu asculta melodia voastră preferată
De ce ai face-o?! Nu zic să n-o mai asculți niciodată, însă nu acum. Nu-ți suci de bună voie cuțitul în rană.
9. Încearcă să nu-i scrii
Mai bine scrie-i unei prietene, unui prieten decât să îi trimiți fostului/ fostei.
10. Nu încerca să te răzbuni
Răul se întoarce întotdeauna la sursă. Eu una nu cunosc pe cineva care s-a răzbunat și apoi a făcut pace cu sine. Planul răzbunării consumă infinit mai multă energie decât vindecarea. În loc să te ocupi de viața ta, te vei ocupa de viața altcuiva și după un timp vei începe să simți un gol și vei avea dificultăți în a te redefini. Ura mănâncă te mănâncă pe dinăuntru chiar dacă la suprafată pare că te ajută. Luptă mișelește, n-o crede!
11. Nu îl/ o îmbrăca în poleială și nu-l/n-o face mai altfel decât este
Dacă a plecat înseamnă că a decis că nu mai vrea sau nu mai poate. Nu încerca să-l/ s-o convingi că meriți. Plecați să fie cei ce au ales să plece.
12. Valoarea ta NU este dată de oamenii care sunt lângă tine
Nu uita cine ești. Dacă te-ai transformat cu totul în relație de dragul partenerului, atunci oferă-ți timp să-ți reamintești cine ești. Fă lucrurile pe care le făceai înainte și pe care ai încetat să le mai faci. Mișcă-ți corpul, scoate-ți lista de dorințe din dulap și începe să le bifezi. N-ar fi trebuit de la început s-o fi lasat-o deoparte. Să-ți fie lecție de autenticitate.
13. Să nu-ți asumi partea ta din poveste însă nu cu scopul de a te învinovății, ci de a-ți lua puterea înapoi
Da, este chiar lucrul la care te-ai aștepta mai puțin, să-ți recapeți forța personală asumându-ți relația. Să-ți asumi alegerea partenerului, a momentelor în care ți-ai închis părți din tine de frică de a nu fi abandonat/ă, de dățile în care ai ales să faci compromisurile pe care știai bine că n-are rost să le faci, pentru tot ce-a ținut de adevărul tău și pe care le-ai lăsat deoparte, să-ți asumi momentele în care ai proiectat povești și ai închis ochii refuzând să vezi realitatea. Să-ți asumi momentele în care n-ai băgat de seamă semnalele de alarmă sau faptul că ai uitat de tine. Când îți vei direcționa atenția către tine și către ce lecție poți învăța din această experiență, vei știi că ești cu un pas mare mai aproape de vindecare.
Acordă-ți timp și iubire. Vindecarea are propriul său mers. N-o poți grăbi, n-o poți forța. Oferă-i doar spațiu să se manifeste.
Să ai iubire!
Pe tine ce acțiuni te-au ajutat?
Până data viitoare îți doresc să-ți asumi curajul unei vieți trăite autentic, cu bune și rele.
Cu drag,
Laura
