Majoritatea celor din jurul tău locuiesc mai mult în viitor decât o fac în prezent. Poate chiar locuiesc cu totul în viitor și deloc în prezent?
Ei știu ce vor face mâine, unde vor pleca în concediu, ce au de făcut săptămâna viitoare, unde își vor petrece Revelionul.
Unii oameni asta fac chiar și în relațiile de iubire. Din clipa în care s-au cunoscut, de fapt, ca să fie corect să zicem că încă din copilărie, știau deja cu cine vor fi într-o relație de cuplu. Cum trebuie să fie partenerul, cum trebuie să arate, cum să se comporte și cum să-i iubească. Când au ajuns să cunoască un partener, habar n-au să privească atent la omul din fața lor ci se pierd în proiecțiile lor din viitor.
Întreabă aproape orice femeie din jurul tău și vei vedea că majoritatea îți vor spune că încă de la primele întâlniri se proiectează deja într-o relație de lungă durată cu respectivul, chiar la o posibilă căsătorie. De la prima întâlnire! Fac asta chiar dacă respectivul nu prezintă cu adevărat interes… Să te ferească sfântul să dea eroare calculul și să-i placă proiecția pe care și-o creează, deși nu-i place persoana din fața ei, că va face tot posibilul să se convingă că este ce căuta, deși toate mecanismele de apărare sunt cu frâna trasă. Deși nevoia de siguranță este un mecanism automat, fuga de prezent este un semn al imaturității.
Neatenția de multe ori creează drame, violență, divorțuri, depresii etc. Pentru că știi ce se întâmplă? Creierul nostru funcționează pe tipare, pe etichetări iar atunci când spui că omul din fața ta este „amic”, „vecin”, „soț”, „străin”, „iubit”, îl așează în căsuța pe care ai descărcat-o din societate cu ce trebuie să fie, cum trebuie să se comporte, cum trebuie să se îmbrace, ce trebuie să evite, iar tu deja devii cantitate neglijabilă. Nu mă crede ci întoarce-te la cuvintele scris în ghilimele și verifică ce tipare ai pentru fiecare. Ce se cuvine și ce nu se cuvine în relație cu diferitele etichete?
Creierul are nevoie de certitudine și acolo unde n-o are, dacă te prinde neatentă, o creează. Verifică în ce etapă a vieții în 2 crezi că sunteți și vezi ce filme ai preluat despre etapa asta. Cum ar trebui să fiți, cum ar trebui să vă comportați? Cum să se comporte el? Ar trebui să aveți deja copii, casă, planuri împreună?
Toată lumea întreabă cuplurile de copii, de casă, de concedii, de orice în afară de iubire. Pentru societate nu contați ca un cumul de emoții și trăiri, ci ca piese dintr-un puzzle, pe care vor să-l facă să corespundă cât mai rapid.
Pentru ei iubirea voastră nu se trăiește pe zile, ci în obiective de bifat. Nu că le-ar păsa de voi, ci pentru că altfel le-ați strica echilibru jocului de puzzle. N-ar mai ieși socoteala.
Trăiți-vă iubirea pe zile și n-o mai proiectați în viitor!
Până data viitoare îți doresc să-ți asumi curajul unei vieți trăite autentic, cu bune și rele.
