Suntem prea ocupați de ceilalți ca să mai fim ocupați cu noi. Suntem preocupați cu ascunderea acelei minunate existențe denumită „eu”.
Ne ascundem (unele) povești … de noi înșine. De fapt am folosit verbul greșit, mai corect ar fi – ne îndepărtăm de noi înșine prin poveștile astea.
Ne îndepărtăm conștient sau inconștient nu din plăcere ci dintr-o nevoie, (nevoia de a fi văzuți, de a fi acceptați și de a primi iubirea) iar asta este un mare consumator de energie. Energie pe care am fi putut-o utiliza în schimb în a ne construi încrederea în noi. Nu există loc liber de nimic altceva atunci când preocuparea principală este verificarea continuă a așteptărilor celorlalți.
Doar că este mult prea adânc înrădăcinat impulsul de a fi altcineva, deoarece atașamentul și autenticitatea sunt dușmani vechi. Copilul este îndoctrinat de mic cu ce e bine și ce e rău și înțelege că dacă este autentic și face ce simte, poate și de cele mai multe ori este respins/ abandonat. A face ceea ce nu e bine pentru ceilalți, (chiar dacă acel „nu e bine al celorlalți” este de fapt „bine” pentru el) înseamnă un act de curaj suprem, act pe care copilul nu-l poate duce la capăt deoarece este 100% dependent de ceilalți. Atunci ce alege să facă? Să intrerupă legătura cu propria autenticitate deoarece asta înseamnă supraviețuirea, de ce efortul dacă nu este apreciat și chiar respins pentru asta?
Și dacă analizăm la rece, un om preopcupat este un om absent de la sine și prezent în ceilalți, mereu în alertă, mereu atent să observe ce anume „se cere” să fie afișat, demonstrat. Un om preocupat este de cele mai multe ori un om agitat, un om ocupat.
A fi PREocupat înseamnă a fi în stăpânirea cuiva, a fi dominat de ceva, a fi absorbit în permanență de povestea că trebuie să fie cineva și cumva ca să poată supraviețui.
Te mai întrebi de ce lipsește încrederea în sine?
Tot vorbim despre încrederea în sine, urmăm cursuri care ne promit încrederea în sine…
Care sine?!
N-avem nevoie de cursuri ci avem nevoie de iubire, de spațiu, de oameni care să ne ofere ce n-am primit și de timp.
Timp în acceptare
Timp de vindecare
Până data viitoare îți doresc să-ți asumi curajul unei vieți trăite autentic, cu bune și rele.
Cu drag,
Laura
