Relațiile intime reprezintă partea cea mai provocatoare din viața unui adult, deoarece reactivează tiparele de atașament create în copilărie dar și cele mai adânci temeri și angoase dobândite pe perioada vieții. Relația este ca un perpetuum mobile în care partenerii se apropie ca mai apoi să se despartă și se despart ca ulterior să se apropie, proces care se petrece în marea majoritate a cazurilor, inconștient.
La fiecare discuție în contradictoriu, cuplul suferă un proces de „despărțire” iar când au ajuns la un numitor comun, cuplul reia procesul de „apropiere”. Ca o relație să se mențină echilibrată este necesar ca timpul petrecut în procesul de despărțire să fie cât mai scurt posibil, că altfel apare o erodare a relației. Problema care apare aici este faptul că în cadrul unei discuții în contradictoriu, la nivel inconștient (prin interpretarea limbajului corpului) partenerii interpretează situația ca fiind amenințătoare vieții. Ce se întâmplă de fapt este că atunci când ne sunt „atacate” ideile, credințele, ne simțim de fapt atacați ca identitate și avem tendința de a ne retrage, de a ne distanța, de a fugi. Adăugând în acest tablou și faptul că în timpul unei dispute ( în care simțim că ne este atacată identitatea), limbajul corpului arată semnalele unei lupte fizice în toată regula modificând mimica, gesturile și tonalitatea, imaginează-ți ce interpretarea îi da creierul unei simple discuții. Exact! Luptă!!
Dacă (și nu doar „dacă” deoarece este dovedit științific ) semnalele corpului partenerului sunt interpretate ca semnale de luptă, imaginează-ți ce se petrece de fapt în cuplul tău atunci când aveți o discuție în contradictoriu. Da! În subconștient este procesată fix ca un afront și din acel moment mesajele devin contradictorii. Cum să mă ataci când eu te iubesc? Acum ce să fac?
Ca să nu fug, aleg să mă apăr de tine…
Orice discuție în contradictoriu este percepută ca atare. Cu cât este mai înflăcărată, cu atât mai mult. Luptă, luptă, luptă și iar luptă.
Vreau să te uiți un pic, din afară, la limbajul corpului unor persoane care se află într-o dispută verbală. Cum mișcă energic mâinile cel care vorbește ( atacă) și cum se apără celălalt încrucișându-și brațele, dându-se în spate. Sau cum își pune mâinile în șold cel care vorbește iar celuilalt i se adună umerii și încearcă să se facă mic. Te rog să privești un pic în jurul tău și apoi să-ți imaginezi un pic scenariul acesta ca și cum s-ar petrece în cuplul tău.
Pentru sănătatea relației încercați să făceți un pas în spate și să observați cum vă atacați reciproc atunci când vă susțineți ideile. Și atacul se petrece inconștient, fără voie și n-are nicio legătura cu cât de mult vă iubiți sau nu.
Se poate ieși din situația aceasta prin observare a comportamentului, prin înțelegere și prin reamintirea în timpul discuției că suneți acolo să găsiți o soluție, că sunteți în siguranță. că nu vreți să răniți ci să aflați motivațiile sau sentimentele din spate. De exemplu :” Chiar dacă simt furie acum și ridic vocea, intenția mea nu este să te rănesc ci doar să știi că deciziile/ vorbele tale m-au făcut să sufăr. Dacă îmi exprim furia nu înseamnă că nu te iubesc, doar că aduc aici ceea ce se petrece cu mine. Aș vrea să înțeleg ce te-a făcut să alegi așa și dacă te-ai gândit la cum mă impactează” etc.
Iubirea merită atenția cuvenită. N-o fenta că fuge.
Până data viitoare îți doresc să-ți asumi curajul unei vieți trăite autentic, cu bune și rele
