O relație și o emoție

De câte ori vorbesc cu cineva despre relația de cuplu, întotdeauna discuția se îndreaptă către persoana din fața mea. Și putem discuta multă vreme despre asta. Despre ce simte, ce gândește, cum reacționează, cum comunică, care este povestea ei/ lui de viață și povestea lor de iubire etc.

Nu de multe ori reacțiile sunt contradictorii și mulți aleg să plece. Nu prea este clar de ce să vorbim despre persoana sa când celălalt are problemele, sună cunoscut?

De ce? Pentru că dacă ne este greu să ne evaluăm și să explicăm nouă înșine trăirile și dorințele, durerile și plăcerile noastre, cum ne așteptăm să le putem explica și celuilalt?

Știu, e al naibii de greu să vorbim despre noi pentru că nu știm cum și este inconfortabil. La început…

Dacă noi nu știm cum să ne explicăm cum ne-am simțit specific într-un anumit moment, dacă n-am fost atenți la ce am gândit premergător răspunsului sau dacă nu am analizat niciodată tiparul reacțiilor, cum mama naibii avem așteptarea să putem explica/ comunica partenerului ceva ce noi înșine nu înțelegem, dar de la care să avem așteptarea să înțeleagă? Sau nu, mai mult chiar așteptăm să ne rezolve „problema” și chiar să ne conțină emoțiile. Dar stai, care emoții?!

Și totuși fără înțelegerea și comunicarea trăirilor noastre, devine din ce în ce mai dificil să ne menținem conexiunea în relații într-o lume care ne împinge și ne creează spațiu pentru deconectare.

Relația cere autenticitate, deschidere și responsabilitate.

Nu (neapărat) cea de cuplu (sau nu în ordinea aceasta), ci cea cu tine.

Fii înțelept!

Până data viitoare îți doresc să-ți asumi curajul unei vieți trăite autentic, cu bune și rele.
Cu drag,

Laura

Articole similare

Lasă un răspuns

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.